Personalități marcante a Raionulu Ungheni

luni, 14 decembrie 2015

МАРШРУТ НА ВЫХОДНЫЕ: УНГЕНЫ

Recomandăm spre lectură un articol în limba rusă ce face referință la orașul Ungheni și obiectivele turistice ce merită a fi vizitate.

Iată ce afirmă echipa locals.md:

„Мы продолжаем наше путешествие по просторам Молдовы и сегодня держим путь на запад, к левому берегу реки Прут. Всего 107 км от Кишинева, и мы в Унгенах! Знаете ли вы, что Гюстав Эйфель парижскую башню сначала создал в Молдове? На бессарабском мосту через реку Прут в городе Унгены он практиковал метод клёпки, который впоследствии использовал на знаменитом французском символе.
Необходимость в постройке моста появилась перед началом Русско-турецкой войны. Открытие состоялось 21 апреля 1877 года, а уже 24 апреля, через 3 дня, началась война. Долгие годы тот факт, что унгенский мост построил Эйфель, был неизвестен общественности и даже местным историкам. Раньше он был известен как «Podul de flori» (Цветочный мост). Происхождение моста так и было бы тайной, но в 1998 году с подачи унгенского школьника Кристиана Жосану, исследователи полезли в архивы и выяснили, что таки да – Эйфель строил  молдавские мосты. В 2012 году он был официально назван „Мост Эйфеля„.”

Articolul complet în citiți accesînd sursa.

Sursa: МАРШРУТ НА ВЫХОДНЫЕ: УНГЕНЫ [online] [citat 15.12.2015]. Disponibil : http://locals.md/2015/marshrut-na-vyihodnyie-ungenyi/

duminică, 13 decembrie 2015

Zece curiozități despre Podul Eiffel din Ungheni

Podurile (din sl. podŭ) reprezintă construcții destinate asigurării comunicației terestre peste un
 Podul Eiffel din Ungheni la sfîrșitul sec. XIX. 
obstacol natural sau artificial. Se consideră printre cele mai vechi inovații inginerești ale omenirii. Buștenii aruncați peste rîu se consideră prototipurile podurile. În Republica Moldova, unul dintre cele mai cunoscute poduri este Podul Eiffel, proiectat de inginerul-constructor francez Alexandre Gustave Eiffel (1832–1923), autorul cunoscutului simbol parizian Turnul Eiffel (320 m), edificat cu ocazia expoziției universale din 1889. Aliajul și niturile ambelor construcții eiffeliene sînt identice. Podul Eiffel este numit de localnici „Turnul Eiffel culcat”.


  1. Necesitatea de a construi un pod durabil peste Prut a fost expusă în Convenția româno-rusă, semnată la 6/18 mai 1872 la București, care prevedea joncțiunea liniilor ferate ruse cu cele române.
  2. Al. G. Eiffel a fost invitat la Ungheni de Direcția Căilor Ferate din Basarabia pentru a construi un pod metalic peste Prut. Construcția urma să asigure comunicarea dintre Unghenul din partea stînga a Prutului cu localitatea omonimă din dreapta rîului. Din cauza inundațiilor, încercările anterioare de a construi un pod fiabil au eșuat.
  3. Podul feroviar a fost edificat în anii 1876–1877, fiind deschis oficial la 9/21 aprilie 1877, cu doar trei zile înainte ca Rusia țaristă să declare război Turciei. Podul, cu o greutate de 355 de tone, a fost utilizat la maxim în timpul războiului ruso-turc din anii 1877–1878.
  4. Fiind mulțumit de calitatea podului, Scarlat Pastia (1827–1900), primarul Iașului (1877–1879), a mai apelat la serviciile lui Gustave Eiffel pentru a construi în Iași osatura metalică a Grand Hotelului Traian (1882).
  5. De-a lungul istoriei, pentru a facilita traversarea podului au fost modificați parametrii ecartamentului.
  6. La 6 mai 1990, sub impactul reîntîlnirii populației de pe ambele maluri ale Prutului, construcția de fier a fost numită „Podul de flori”.
  7. La 20 aprilie 2012, cu ocazia a 135 de ani de la inaugurare, Consiliul orășenesc Ungheni a adoptat decizia de a numi oficial infrastructura feroviară Podul Eiffel.
  8. Podul este utilizat și în prezent de trenurile de pasageri și de marfă care asigură legătura dintre Republica Moldova și România.
  9. Podul Eiffel este plasat în topul celor cinci atracții turistice din centrul Republicii Moldova.
  10. Recent, autoritățile locale au dispus inițierea unui nou proiect al „Podului Eiffel”, care ar asigura legătura „între oameni”.

Arhiva foto a Bibliotecii Științifice Centrale „Andrei Lupan” (Institut) a Academiei de Științe a Moldovei.

Sursa: XENOFONTOV, Ion. Zece curiozități despre Podul Eiffel din Ungheni [online] [citat 14. 12.2015]. Disponibil : http://moldova-suverana.md/article/zece-curiozitati-despre-podul-eiffel-din-ungheni_12938

sâmbătă, 12 decembrie 2015

Tinerii pictori ungheneni cîştigători peste ocean

Cele mai bune lucrări ale elevilor de la Şcoala de arte plastice din Ungheni au fost apreciate peste Ocean, în Statele Unite ale Americii, la data de 7 noiembrie curent.  Este deja al zecelea an consecutiv cînd picturile tinerilor ungheneni participă la Expoziţia tinerilor artişti plastici din oraşul Winston-Salem, statul Carolina de Nord, SUA.

În 2015, expoziţia s-a desfăşurat sub genericul „Comunități unite pentru pace și prosperitate” (Connecting Communities for Peace and Prosperity). Din oraşul Ungheni au fost expediate 18 lucrări ale elevilor de la Şcoala de Arte Plastice. Pentru prima dată, oraşul Ungheni a obţinut două locuri premiante. 
Lucrarea „Aripile comunităţii” („Wings of the community”) de Irina Robuleţ, a ocupat locul trei. „În desenul dat eu am încercat să redau legătura între comunități, aripile semnifică pacea veșnică și cooperarea internațională, procesul de globalizare. Am încercat să redau unele monumente, haine tradiționale care se contopesc împreună. Am vrut să arăt unicitatea poparelor și diversitatea lor, care sunt în prosperare, fără suferințe și războaie”, afirmă tînăra pictoriţă în descrierea desenului său.
Copreşedintele Comitetului de înfrăţire Winston-Salem, responsabilă de oraşul Ungheni, Ecaterina Gittard, a menţionat că lucrările pictorilor ungheneni au fost apreciate la justa valoare de către juriu dar şi de participanţii la expoziţie. Pentru prima dată, s-a decis şi premierea cu diplome a profesorilor de la Şcoala de Arte Plastice care îi ghidează pe elevi să deseneze atît de expresiv şi frumos.

„Participăm în fiecare an la acest concurs. Este o oportunitate excelentă pentru elevi de a participa la o expoziţie de talie internaţională. Anul acesta am avut succese remarcabile. Mă bucur foarte mult pentru rezultatele elevilor noştri”, a declarat Raisa Cojocaru, directoarea Şcolii de Arte Plastice din or. Ungheni.

De notat că activitatea respectivă are loc în cadrul Acordului de Înfrăţire între cele două oraşe: Ungheni şi Winston-Salem. Decernarea premiilor va avea loc imediat ce acestea vor ajunge în oraşul Ungheni.

Sursa: Tinerii pictori ungheneni cîştigători peste ocean [online] [citat 14.12.2015]. Disponibil : http://ungheni.md/tinerii-pictori-ungheneni-c%C3%AE%C5%9Ftig%C4%83tori-peste-ocean-foto/#facebook

marți, 1 decembrie 2015

7 lucruri re'descoperite la Ungheni - Redescoperă Moldova

Nici nu am știut că cei de Redescoperă Moldova au fost și la Ungheni. Ce au descoperit cei de la Redescoperă Moldova aflați citind mai jos.

Am reușit astăzi să ajungem la Ungheni. În cadrul Proiectului Redescoperă Moldova am avut plăcerea să redescoperim Ungheniul. Am găsit un altfel de Ungheni după 7 ani. E mai frumos, mai tînăr, mai verde și mai cu suflet. Echipa Ungheni2Day a reușit să viziteze niște colțuri de Ungheni frumoase!
Iată 7 lucruri descoperite de mine la Ungheni:

1. Orașul Ungheni se află la 105 km de Chișinău, și la 45 km de la Iași.
Numele inițial al orașului a fost Unghiul. În centrul orașului este amplasat un parc în cinstea scriitorului basarabean Grigore Vieru. În parc copii au parte de distracții și maturii ascultă radio datorită unui agent economic. Da, este și net gratis în parc.

2. Orașul Ungheni este unul foarte verde și plin de sculpturi.
Orașul este ca un parc mare. Ai impresia că casele sunt construite în parc, și nu parcurile împrejur la blocuri. Datorită festivalurilor de sculptură care au loc în Ungheni, orașul este plin de aceste monumente de artă. Multe dintre aceste sculpturi nu au inscripție. Noi însă ne-am pus imaginația în mișcare. 
Havuzul din parcul Grigore Vieru

3. Am observat foarte mulți tineri.
Adolescenți pînă în 16 ani, mame cu copii mici sunt foarte des întîlniți prin oraș. Cei de la 16-25 probabil învață și lucrează. Cei de la 25 în sus sunt plecați probabil la muncă, sau azi au fost ascunși prin case.

4. În holul primăriei sunt amplasate picturi a tinerilor de la tabăra de pictură și școala de arte plastice din Ungheni. Oamenii ce calcă pragul Primăriei au posibilitatea să mai bucure ochii.

5. Urnele de gunoi din oraș sar în ochi. Datorită lor dar și educației oamenilor, orașul Ungheni este unul curat.
Colectarea gunoiului se face selectivă. Mai mult ca atît, sunt amplasate puncte de colectare a deșeurilor.

6. Panourile publicitare nu sunt atît de multe ca în capitală. Ele nu lipsesc, am întîlnit cîteva pe străzi care aproape nu le-am observat. Sau mai bine zic nu încurcau ochiului să admire orașul.

7. Am descoperit că înghețata este foarte bună la Ungheni (și nu contează că e făcută la Bălți).

Sursa: CIUTAC, Lia. 7 lucruri re'descoperite la Ungheni - Redescoperă Moldova [online] [citat 2.12.2015]. Disponibil : http://www.liaciutac.com/2013/06/7-lucruri-descoperite-la-ungheni-cu.html?showComment=1449040605438#c7745591724785100900

Cultura re'descoperită în Ungheni

Sau ce poți vedea în orașul Ungheni.
Recomand spre lectură un articol ce face referință la orașul Ungheni. Impresiile sunt ale Liei Ciutac și e foarte frumos descris. Ea a fost în Ungheni și chiar mi-a plăcut ce a scris și cum a scris despre orașul nostru. Detaliile fac diferența și ar trebui să apreciem ce este în oraș.

Iată ce scrie ea.



După două zile petrecute la Ungheni, am aflat că orașul nu încetează să ne uimească.
Locurile frumoase, oamenii dragi și atmosfera din Ungheni te atrage. Am găsit și niște sculpturi în lemn imense, asemănătoare cu cele de pe insula Paștelui. Sculpturile sunt amplasate în unul din parcurile din Ungheni, în cel cu carusel. Trebuie să vă zic că am vizitat și Muzeul de Istorie și Etnografie din Ungheni. Am găsit o colecție frumoasă a portului popular din perioada interbelică. Atît războie de țesut, îmbrăcăminte, dar mai ales iele. 

Articolul complet îl citiți accesînd sursa.

Sursa: CIUTAC, Lia. Cultura re'descoperită în Ungheni. [online] [citat 2.11.2015]. Disponibil : http://www.liaciutac.com/2013/06/ungheniul.html

Vacanță în Republica Moldova: Chișinău și Ungheni

Recomand spre lectură un articol ce face referință la impresiile unei românce, Ana Matei despre orașul Ungheni. 


Mănăstirea Sfântului Mucenic Gheorghe din Ungheni și Biserica Alexandru Nevski sunt două locuri bune de reculegere. În interiorul lor este plin de flori, liniștit și curat, așa cum nu ai să vezi în altă parte a Ungheniului. 
Ungheni este unul dintre cele mai verzi orașe pe care le-am văzut până acum. Se zice că are cel mai lung bulevard de castani din Europa. Orașul e împânzit de statui, mărturii ale taberelor de sculptură organizate de 5-6 ani încoace, dar și de monumente rusești și moldovenești, pline de coroanele depuse pe 9 mai.
Și jur că nu mă mai plâng niciodată de gropile din România! În Ungheni, indiferent dacă alegi să mergi pe jos sau cu mașina, ai de străbătut groapă după groapă. N-am văzut vreo porțiune de asfalt lină mai lungă de 300 m. Trotuarele sunt săpate și lăsate așa, iar carosabilul este o provocare pentru orice șofer, așa cum n-am văzut nici pe cel mai dărăpănat drum din România.

Seara, Ungheni devine un oraș verde pentru că nu există iluminare stradală, prilej de rupt gâtul prin gropile ce stau pe așa-zisele trotuare.


Articolul în întregime îl citiți accesînd sursa. 

Sursa: MATEI, Ana. Republica Moldova in 900 de cuvinte [online] [citat 1.12.2015]. Disponibil : http://www.anamatei.ro/2013/05/16/impresii-republica-moldova-chisinau/

Troiţa Martirilor Neamului – monument istoric sau simbol creştin?

Cu toții am văzut crucea inedită din centrul orașului Ungheni. Dar ce prezintă ea și care e misterul acestei cruci, aflați citind mai jos.
Cînd treci prin preajmă, ţi se pare că e una obişnuită. Dacă te apropii şi o analizezi, vei observa stilul ei netradiţional, cu încrustaţii în lemn. Curioasă este inscripţia – „Eroilor căzuţi în Război Sfînt 1941-194.”. Ultima cifră al ultimului an lipseşte. Oare ce ascunde crucifixul?

După răspuns am mers la Muzeul de istorie şi etnografie. Directorul acestuia, Vasile Iucal, m-a întîmpinat binevoitor, povestindu-mi istoria troiţei: “În toamna anului 1991, cu prilejul unor cercetări efectuate la biserica “Sf. Irh. Nicolae” din cartierul Dănuţeni din Ungheni, am descoperit cavoul prinţului Constantin Moruzi, ctitorul lăcaşului sfînt. Aici, rezemată de un perete, ascunsă după nişte steaguri bisericeşti, se afla o cruce…”.

Se ştie că, odată cu instaurarea comunismului în Moldova, a fost interzisă păstrarea oricărui simbol dumnezeiesc. Nu e de mirare că şi această troiţă, mai ales că avea pe ea şi o inscripţie cu caractere latine, a fost ascunsă.

Îl întreb pe Vasile Iucal de ce nu este indicat pe cruce sfîrşitul războiului. Surîde, apoi  răspunde: “Lipsa ultimei cifre se datorează faptului că meşterul care a lucrat-o nu a ştiut cînd se va sfîrşi războiul, iar cînd acesta s-a terminat, au venit sovieticii cu ideologia lor comunistă, totalitară şi anticreştină. Localnicii au fost nevoiţi să ascundă crucea”.

Îmi mai spune că, în 1993, un consiliu artistic din Ungheni, alcătuit din istorici, arhitecţi, oameni de cultură, profesori, ziarişti, au decis instalarea troiţei într-un complex memorial dedicat celor ce au suferit de pe urma regimului totalitar comunist. S-a decis ca troiţa să fie numită sugestiv “Troiţa Martirilor Neamului”, în amintirea tuturor celor sacrificaţi de un regim antiuman.

“În mod concis, Consiliul a extins încărcătura spirituală asupra întregii istorii, adică a martirilor neamului nostru, monumentul devenind simbolul oraşului, unde se desfăşoară  evenimentele  cele mai importante, nu numai cel legat de Războiul Sfînt”, a punctat Vasile Iucal.

Din spusele lui, am aflat că troiţa din centrul oraşului Ungheni,instalată în 1993, este de trei ori mai mare decît originalul găsit în cavou.

Păşesc spre locul din muzeu, unde se păstrează crucea creată cu aproape 70 de ani în urmă şi care a fost ascunsă circa 50 de ani. E o cruce care emană multă energie şi te face să-ţi apleci capul în faţa ei. Îmi apare în minte şi crucea din scuar – măreaţă, dar care necesită o îngrijire serioasă. Îmi întorc privirea spre domnul Iucal, care abia şopteşte: “Ar trebui o restaurare, dar… poate nu sînt suficienţi bani”.

La final, dînsul a remarcat că “memorialul “Troiţa Martirilor Neamuluil” este unul original, primul şi unicul, deocamdată, din Ungheni, dedicat istoriei şi culturii noastre”.

sursa: JUNGHIETU, Natalia. Troiţa Martirilor Neamului – monument istoric sau simbol creştin? [online] [citat 1.12.2015]. Disponibil : http://www.expresul.com/2014/07/29/troita-martirilor-neamului-monument-istoric-sau-simbol-crestin/

De la Lenin și 28 iunie la Eminescu

Recomandăm spre lectură un articol ce face referință la redenumirea străzilor cu iz sovietic în străzi cu nume și personalități românești. Despre ce e vorba, aflați citind mai jos.

UNGHENI
Mihai Eminescu este prezent și la Ungheni. În anul 1989, în perioada Renașterii naționale, una dintre străzile din centrul orașului, numită 28 iunie, a fost rebotezată în strada Mihai Eminescu. „Atunci, la insistențele și demersurile unui grup de intelectuali din oraș, s-a decis ca străzile din Ungheni să fie redenumite”, povestește Vasile Iucal, directorul Muzeului de istorie și etnografie din Ungheni. Această stradă frumoasă, dar și aglomerată, nu întîmplător s-a ales cu numele Eminescu. „Aici sînt plantați foarte mulți tei, care ne duc cu gîndul la Eminescu”, explică Vasile Iucal.

Apropo, Ungheniul a fost primul oraș din republică, unde străzile ce purtau nume cu iz sovietic  au fost redenumite.

Ungheniul s-a numărat și printre primele orașe unde a fost instalat un bust al lui Eminescu, creat din bronz de un sculptor celebru, originar din Ungheni – Ion Zdreciuc. A fost nevoie de multă insistență, pentru ca acesta să fie instalat. S-a întîmplat în anul 1993.

Mai există un bust al lui Eminescu și la Cetireni, pe care Vasile Iucal îl numește cu tristețe „o sluțenie de bust”. „Este o ofensă adusă marelui poet”, adaugă dînsul.

La Ungheni, numele lui Eminescu îl poartă și unul dintre cele mai vechi licee din raion.

E o tradiție ca anual, la bustul lui Eminescu din centrul orașului, să se adune, în ziua de 15 ianuarie, zeci de ungheneni, să fie organizat aici un recital de poezii, să fie depuse flori. Și la biblioteca raională „Dimitrie Cantemir” sînt  organizat diverse activități dedicate marelui poet.

Sursa: Junghietu, Natalia. De la Lenin și 28 iunie la Eminescu [online] [citat 1.12.2015]. Disponibil : http://www.expresul.com/2015/01/15/de-la-lenin-si-28-iunie-la-eminescu/

luni, 23 noiembrie 2015

Scenaristul Ițec Domnici ( A. L. Diamond)

I. A. L. Diamond (27 iunie 27, 1920 – 21 aprilie, 1988) a fost scenarist de filme gen comedii și drame din Hollywod în anii 1940-1980. A scris scenariile a 11 filme pentru Billy Wilder. 

Diamond s-a născut ITEC (Itzek) Domnici în Ungheni, județul Iași, Basarabia, România, astăzi Republica Moldova, a fost cunoscut ca „Iz” la Hollywood, și a devenit cunoscut pentru că glumea spunând că inițialele sale au stat la baza celor de la „Interscholastic Algebra League”, un premiu ce l-a câștigat în timp ce participa la Liceul de băieți din Brooklyn.

Diamond emigrat cu mama și sora sa la vârsta de 9 ani, urmîndul pe tatăl său în zona Crown Heights din Brooklyn în Statele Unite. Acolo a studiat la Liceul de Băieți, avînd capacități la matematică, a concurat la Matematica la olimpiade de stat în anii 1936-1937, este cîștigător a mai multor medalii.

Diamond a terminat studiile universitare la Columbia în anul 1941. Acolo a studiat jurnalismul, publicînd în Columbia Daily Spectator sub pseudonimul „I.A.L. Diamond”. El a fost editor al revistei de umor Jester Columbia, membru al Societății Philolexian, și a devenit singura persoană pentru a scrie de unul singur patru producții consecutive ale revistei anuale, Varsity Show, precum și o rezervă pentru că aveau nevoie de unul. Ca urmare, la absolvire a abandonat planurile sale de a urmări coordonatorul său în inginerie la Columbia și a acceptat un contract pe termen scurt de la Hollywood.
A urmat o succesiune de contracte pe termen limitat, în special la Paramount Pictures, unde a lucrat la proiecte, undeîn urmă a primit un credit de scriere. Apoi s-a mutat la Universal, unde în 1944 a lucrat la primul său scenariu, Murder in the Blue Room. Un an mai târziu a fost la Warner Brothers, unde a realizat primul său real succes și de recunoaștere, în consecință cu Never Say Goodbye, în anul 1946. A lucrat la 20th Century Fox în anii 1951-55, în cele din urmă a decizia de a deveni independent.

În anul 1957 el a început să colaboreze cu Billy Wilder cu filmul Love in the Afternoon. Din acest moment, cei doi au avut o serie de filme:  Some Like It Hot; The Apartment (cu care a cîștigat  un Premiu Academy pentru cel mai bun scenariu); One, Two, Three; Irma la Douce; nominalizat la Oscar - The Fortune Cookie; comedia Kiss Me, Stupid; și The Private Life of Sherlock Holmes. Diamond, de asemena, a avut un succesîn anul 1969 cu adaptarea solo cu piesa Cactus Flower în filmul cu același nume.

În total, Diamond și Wilder a scris douăsprezece filme timp de peste 25 de ani. Unele dintre aceste filme de lung metraj personaje implicate la nesfârșit, dar certurile amicale, cum ar fi Joe și Jerry în Unora le place jazz-ul și Holmes și Watson, în viața privată a Sherlock Holmes. Văduva lui Diamond susține că aceste personaje s-au bazat pe relația soțului ei cu Wilder.

În 1980, Diamond și Wilder s-au dat Writers Guild of America Award Laurel pentru realizarea scenariilor. Wilder a primit anterior Premiul Laurel în 1957 pentru parteneriatul său în scenaristică cu Charles Brackett.
Diamond a murit în Beverly Hills, California, în 1988. 

Filme 
ca scriitor

Buddy Buddy (1981)
Fedora (1978)
The Front Page (1974)
Avanti! (1972)
The Private Life of Sherlock Holmes (1970)
Cactus Flower (1969)
The Fortune Cookie (1966)
Kiss Me, Stupid (1964)
Irma la Douce (1963)
One, Two, Three (1961)
The Apartment (1960)
Some Like It Hot (1959) (screenplay)
Merry Andrew (1958)
Love in the Afternoon (1957)
That Certain Feeling (1956)
Something for the Birds (1952)
Monkey Business (1952)
Let's Make It Legal (1951)
Love Nest (1951)
It's a Great Feeling (1949) (story)
The Girl from Jones Beach (1949)
Two Guys from Texas (1948)
Romance on the High Seas (1948) (additional dialogue)
Always Together (1948)
Love and Learn (1947)
Never Say Goodbye (1946)
Two Guys from Milwaukee (1946)
Murder in the Blue Room (1944)

Ca producător
Fedora (1978)
The Private Life of Sherlock Holmes (1970)
The Fortune Cookie (1966)
Kiss Me, Stupid (1964)
Irma la Douce (1963)
One, Two, Three (1961)
The Apartment (1960)
Some Like It Hot (1959)


Sursa:  A. L. Diamond [online] [citat 24.11.2015]. Disponibil : https://en.wikipedia.org/wiki/I._A._L._Diamond 

luni, 16 noiembrie 2015

Încă un parc. De data aceasta, în Ungheni-Vale

Un parc de toată frumusețea, cu arbori fel de fel, cu un izvor și un rîuleț în preajmă, cu alei și lumini, va apărea, în cîțiva ani, într-un sector al orașului Ungheni, numit sugestiv Ungheni-Vale. Este sectorul care se întinde de-a lungul Prutului.
Primul pas a fost făcut deja. Pe 7 noiembrie, zeci de funcționari publici din cadrul Primăriei Ungheni, în frunte cu primarul Alexandru Ambros, reprezentanți ai unor subdiviziuni raionale și ai Colegiul Naţional al Poliţiei de Frontieră au venit aici, pentru a planta primii arbori. În acea zi, au fost sădiți, per total, 350 de copaci de tei și arțar.
„Astăzi plantăm copacii, iar săptămîna viitoare, dacă ne va permite timpul, vom reveni să-i udăm şi să efectuăm lucrări de amenajare. În perspectivă, ne propunem să refacem izvorul de aici şi să amenajăm rîuleţul din preajmă”, a explicat primarul, după care a punctat: „Natura ne oferă toate condiţiile, noi trebuie doar să le folosim judicios”.
De notat că arborii pentru acest scuar au fost oferiți de către Fondul Ecologic din Moldova. Cu siguranță, vor crește mari și vor bucura ochii trecătorilor. Potrivit lui Alexandru Ambros, acest teritoriu parcă e făcut anume pentru parc, căci apele freatice sînt foarte aproape de suprafaţă. O eventuală construcţie aici este, practic, imposibilă. Amenajarea teritoriului respectiv și transformarea lui într-un spațiu verde este cea mai bună soluție.
Acțiunea respectivă, de plantare a arborilor și, implicit de punere a bazei unui nou parc la Ungheni, face parte din Campania ecologică de toamnă, lansată de Primăria Ungheni în luna octombrie. E o campanie de durează două luni și include în sine un eveniment național important, ce are loc, tradițional, la începutul lunii noiembrie. Este vorba de acţiunea de înverzire a plaiului natal “Un arbore pentru dăinuirea noastră”.
Potrivit oficialilor, campania din acest an nu s-a limitat doar la plantarea arborilor în Ungheni-Vale. Sute de ungheneni s-au implicat în aducerea în ordine a spaţiilor adiacente clădirilor în care activează sau locuiesc, au adunat frunzele căzute la pămînt, au măturat, au amenajat teritorii. Într-un cuvînt, au contribuit la curăţenia şi înverzirea oraşului.

Sursa: BACALU, Lucia. Încă un parc. De data aceasta, în Ungheni-Vale [online] [citat 16.11.2015]. Disponibil : http://www.expresul.com/2015/11/16/inca-un-parc-de-data-aceasta-in-ungheni-vale/

marți, 10 noiembrie 2015

Regele Arabiei Saudite va calca pe covoare moldovenesti!

Recomand spre lectură un reportaj despre comanda unui lot impresionant de covoare produse în Ungheni, comandate pentru Curtea regelui saudit din orașul Jeddah.
Covoarele moldovenești au ajuns deja în Orientul Mijlociu, iar în scurt timp ele vor fi și așternute. Cît de lung este drumul de la Ungheni pînă în Arabia Saudită și cum s-a făcut legătura între o casă regală și o fabrică de covoare moldovenești, vedeți în reportaj.
S-ar fi gîndit Aladin vreodată că în locul covoarelor orientale pe tărîmul său vor apărea cele moldovenești? Ce-i drept, ale noastre nu sunt zburătoare, dar iată că au zburat de la Ungheni pînă în orașul Jeddah. Acesta este palatul regal al regelui Arabiei Saudite în care deja au ajuns covoarele moldovenești cu o suprafață de 22 mii de metri patrați, adică aproximativ cît 3 terenuri de fotbal sau cît un sat de mărime medie din Moldova.
Nicolas Nicula, patronul Fabricii de covoare afirmă precum că „A comandat o companie de Spania, furnizor principal de marmură pentru palatul acesta. De multe ori nici nu știm destinatarul comenzilor noastre, în acest caz sigur la o comanda de un milion de dolari, clar că cunoșteam unde se vor duce.”
Compania moldovenească a fost aleasă pentru ca s-a angajat să livreze covoarele într-un timp extrem de scurt. Tot Nicolas Nicula, patronul Fabricii de covoare  afirmă că „21 de zile în care să producem 22 mii de mp și să o livrăm. Sunt o mie de producători de covoare, dar era foarte clar că nimeni nu a putut în termenul acesta să producă.” La fabrica din Ungheni s-a muncit în regim alert în cele 21 de zile pentru ca să se reușească, însă efortul suplimentar le-a priit, afirmă patronul.
„Dar a fost benefic pentru că noi astăzi suntem într-o situație, într-un sezon în care nu prea vin comenzi, plus situația din Rusia, Ucraina a afectat vînzările destul de mult” afirmă Nicolas Nicula, patronul Fabricii de covoare. 
Se pare că arabii, experți în ale covoarelor, nu au cerut ceva foarte sofisticat. „Era, în primul rînd, o caracteristică tehnică specială, densitatea, înălțimea și greutatea, și practic nimic deosebit. Am făcut după specificația lor, am trimis monstra, ei au aprobat-o și atît” afirmă Nicolas Nicula, patronul Fabricii de covoare. 
Acum, patronul fabricii este decis să mearga să vadă cu ochii lui cum s-au așternut covoarele la curtea regală. Nicolas Nicula, patronul Fabricii de covoare afirmă precum că: „Pe mine mă interesează calitatea finală plus că este o poartă pe care am deschis-o, totuși o comandă atît de mare executată este un plus la numele nostru.”


Sursa: Regele Arabiei Saudite va calca pe covoare moldovenesti! [online] [citat 10.11.2015]. Disponibil : http://protv.md/stiri/actualitate/regele-arabiei-saudite-va-calca-pe-covoare-moldovenesti-un-lot---980391.html 

luni, 9 noiembrie 2015

Ungheniul în filatelie

La data de 7 martie 2015, în oficiul poştal MD-2012 Chişinău va fi pusă în circulaţie seria de mărci poştale „Uzuale” (Steme ale localităţilor din Republica Moldova). În această listă este inclus și orașul Ungheni.
Valoare nominală - 1 leu
Tiraj - 500 000 de exemplare
Format 27,50 x 23,00 mm
Coală de tipar: 50 (10-5) mărci
Design: Nicolae Sîrbu

Sursa: Punerea în circulaţie a seriei de mărci poştale „Uzuale” [online] [citat 9.11.2015]. Disponibil : http://www.posta.md

sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Pictorul Victor Cobzac

Pictorul Victor Cobzac s-a născut la 6 septembrie 1950 în orașul Ungheni.

A absolvit Şcoala de Arte Plastice de la Chișinău în 1975 şi Institutul de Arte Plastice „V. Surikov” din Moscova (1981). Este 
membru al Uniunii Artiştilor Plastici (UAP) din Moldova din anul 1989.  A îmbinat permanent activitatea de creaţie cu cea didactică, activînd la Şcoala-internat de Cobzac 2Arte Plastice „I. Vieru” (Chișinău, 1981-1988), la Liceul „M. Eliade” şi Universitatea Tehnică din Moldova (1990-2008).

A organizat diverse expoziţii personale la Chișinău (1996, 1999, 2010) şi în România (Satu Mare, 1997), expunînd şi în cadrul celor internaţionale (Iaşi, Bucureşti, Galaţi, Moscova, Strasbourg, Budapesta, Bruxelles), începînd cu anul 1976. Realizează picturi de factură tradiţională, îmbinată cu forme non-figurative.

Expoziții:

Personale – Chișinău (1996, 1999), România (Satu Mare, 1997);
De grup – Iași, București, Bacău, Galați;
Republicane – începînd din 1976;
În străinătate – Moscova, Budapeste, Strasbourg, Bruxelles ș. a.

Achiziții: în colecții de stat și particulare din R.M., România, Germania, S.U.A., Italia, Rusia, Bulgaria.

Distincții: Diplomă la concursul Peisaj și natură statică (1978), Diploma de Onoare a Academiei Europene de Artă, Bruxelles (1997), Diplomă, Premiul III la expoziția M. Eminescu, Chișinău (1999).

Un reportaj despre activitatea pictorului Victor Cobzac este scris de Victoria Colesnic pentru ziarul Timpul. Ce crede artistul despre pictură, citiți aici articolul în întregime.

Sursă: Victor Cobzac [online]. [citat 11.011.2015]. Disponibil : https://orasulmeuchisinau.wordpress.com/2015/09/04/pictorul-victor-cobzac-65-de-ani-de-la-nastere/

Sursa imaginii: http://www.timpul.md

ORAŞ CU NUMELE… UNGHENI

Întîmplător am găsit niște versuri despre orașul Ungheni, scrise de pictorul Victor Cobzac.
Mulțumim!

Pe un mal de Prut, printre castani,
Îmbrăcaşi în strai… de sărbătoare,
E-un oraş… cu nu-me-le, Ungheni,
Drag… de nu-i găsesc asemănare.
I-ci m-am născut… i-ci voi să mor,
Printre dealuri… care curg la vale,
Huma-n care intră lacrima de dor,
Jur, e mult mai caldă şi mai moale.

joi, 29 octombrie 2015

Un frate francez pentru orașul Ungheni

În scurt timp orașul Ungheni s-ar putea înfrăți cu un oraș din Franța – Andrézieux-Bouthéon, o comună în departamentul Loire din sud-estul Franței. Cu acest scop, o delegație din acest oraș s-a aflat, în zilele de 23-24 octombrie, în Ungheni pentru o vizită de studiu. În această scurtă perioadă de timp, reprezentanții delegației – Martine Crawford, viceprimarul orașului Andrézieux-Bouthéon și Jean-Noel Cancade, președintele asociației „Prietenii Moldovei din Rhone-Alpes-Auvergne”, au reușit să viziteze mai multe locuri de importanță din orașul Ungheni, printre care Muzeul de Istorie și Etnografie, fabrica de covoare, centrul pentru copii cu dizabilități „Casa pentru toți”, podul de pe calea ferată proiectat de renumitul lor concetățean Gustave Eiffel. Ei au reușit să asiste și la o lecție de limbă franceză la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri”. Francezii au rămas profund impresionați de ospitalitatea unghenenilor, de procesele industriale dezvoltate, dar mai ales de nivelul de cunoaștere a limbii și culturii franceze.

În cadrul întrevederii delegației franceze cu primarul orașului Ungheni, Alexandru Ambros și consilierii locali, au fost discutate avantajele eventualei înfrățiri între orașe. Martine Crawforde, viceprimarul orașului Andrézieux-Bouthéon și-a exprimat fascinația și bucuria că a avut onoarea de a cunoaște un oraș atît de frumos precum orașul Ungheni. „Misiunea noastră în Republica Mooldova a fost de a alege un oraș cu care să stabilim relații de înfrățire. Mă bucur foarte mult că am ales orașul Ungheni pentru îndeplinirea acestei misiuni”, a menționat Martine Crawford. Primarul orașului Ungheni, Alexandru Ambros a răspuns afirmînd „Primim cu foarte multă căldură intențiile de a face această cooperare”. Jean-Noel Cancade, președintele asociației „Prietenii Moldovei din Rhone-Alpes-Auvergne”, la rîndul său a afirmat „Asocierea dintre aceste orașe va fi una de success deoarece, am observant că orașul Ungheni, la fel ca orașul Andrézieux-Bouthéon, se caracterizează printr-un dinamism de dezvoltare destul de ridicat”.

Varianta video o puteți viziona aici.

Sursa: Un frate francez pentru orașul Ungheni [online]. [citat 29.10.2015]. Disponibil : http://ungheni.md/ora%C8%99ul-ungheni-e-pe-cale-de-a-se-%C3%AEnfr%C4%83%C5%A3i-cu-un-ora%C5%9F-din-fran%C5%A3a-video/

luni, 26 octombrie 2015

Dana Markitan a primit trei de ”DA” la X Factor

Dana Markitan a mers la X Factor. Cântăreața din Moldova și-a încercat norocul la show-ul de talente de la Antena 1. Vedeta a impresionat cu o piesă în limba franceză, dar și cu piruete. Artista astfel a trecut în etapa vottingului. Cei care doresc să o voteze, o pot face în aplicația X Factor, pentru smartphone-uri.

Interpretarea interpretei Dana Markitan o vedeți aici.
Momentul Danei Markitan îl vedeți aici.

E important de știut că Dana Markitan a făcut studii în orașul Ungheni: 1997- şcoala de muzică,
specialitatea pian, or. Ungheni; 2001- liceul “V. Alecsandri” or. Ungheni; 
A avut următoarele stagieri:
1999  reprezentanta or. Ungheni O.N.G. „Viitorul începe azi” la Holercani;
2003  ziarul “Unghiul”, oraşul Ungheni; 
2004  radio “Antena C”, Chişinău;
2005  radio “Plai”, Chişinău;
2006 – Compania publică naţională “Teleradio-Moldova”, “Moldova 1” (Ştiri);

A participat la următoarele concursuri și proiecte:
1999  trofeul “Miss Ungheni 1999”;
2001  concursuri de dansuri sportive:
Chişinău, Bălţi, Ungheni, etc.;
2005  proiectul “Moldstar”;
2005  participantă Telekinoforum “Împreună”, Crimeea, Ialta;
2006  proiectul “Alexa & Moldstar” în cadrul concursului “Eurovision Song Contest Moldova”;
2006, septembrie  Participant Telekinoforum “Împreună”, Crimeea, Ialta;
2006-2007   proiectul “Moldstar family”, “Eurovision Song Contest Moldova”.

Surse: 
Curiculum Vitae [online]. [citat 27.10.2015]. Disponibil : http://marchitandana.uv.ro/cv.html
Dana Markitan a primit trei de ”DA” la X Factor [online]. [citat 27.10.2015]. Disponibil : http://kankan.md/dana-markitan-a-primit-trei-de-da-la-x-factor--video---64110.html

Pensiunea „Poiana Cerbului” din raionul Ungheni

În anul 2010, între Corneşti şi Bahmut, a fost deschisă pentru public prima pensiune turistică privată din raion. „Poiana Cerbului” se numeşte. Evenimentul s-a produs chiar recent, după patru ani de muncă intensă, de nopţi nedormite, de nelinişti şi căutări.
„Aici nu a fost nimic. Nici drum, nici electricitate, nici apă, nici canalizare. Doar porumb şi pîrloagă”, afirmă Vladimir Rusu, proprietarul pensiunii, care, timp de 16 ani a lucrat în domeniul vamal. Absolvise facultatea de drept internaţional, avea un serviciu la care alţii nici nu îndrăznesc să viseze. A lăsat, într-o bună zi, totul şi a luat-o de la capăt. „Ajunsesem la o etapă cînd simţeam că încep să degradez. Nu-mi era interesant la vamă, îmi doream ceva nou. Mi-am zis: sînt tînăr, sînt capabil, ambiţios, trebuie să încerc”. Şi a încercat. Cum a decurs construcția pensiunii aflați accesînd sursa.

Sursa: BACALU, Lucia. „Poiana Cerbului” – prima pensiune turistică privată din raion sau Chinurile naşterii unui business prosper [online]. [citat 26.10.2015]. Disponibil : http://www.expresul.com

luni, 12 octombrie 2015

Curiozitățile și ghidul unei călătorii cu trenul Chișinău-Iași

Ruta Chișinău-Iași trece prin Ungheni, unde staționează pentru a fi schimbate... roțile. Pînă una-alta, hai să vedeți curiozitățile și ghidul unei călătorii Chișinău-Iași.


Călătoria cu trenul Iași-Chișinău este în egală măsură comodă și distractivă, întrucât vei putea nu doar să stai pe locul tău, dar și să cercetezi întregul tren. Spre exemplu, vagonul de clasa I are două mese – una mare și una mică, iar cei mai norocoși pot sta și lucra la ea. Vagonul clasei a doua este potrivit pentru familii și găști de prieteni, întrucât scaunele sunt plasate în grupuri a câte patru persoane. De asemenea, poți avea norocul să discuți cu doamna Iulia, însoțitoarea de vagon, care îți va povesti istorii interesante din experiența sa de muncă de peste 25 de ani.

Sursa: Sergeevna, Ilona. Curiozitățile și ghidul unei călătorii cu trenul Chișinău-Iași [online]. [citat 12.10.2015]. Disponibil : http://diez.md/2015/10/01/foto-curiozitatile-si-ghidul-unei-calatorii-cu-trenul-chisinau-iasi/ 

luni, 5 octombrie 2015

Din Chișinău, elevă la Ungheni cu un premiu ”Gaudeamus”

A ajuns întîmplător la Ungheni. Unica certitudine era să facă medicină. Iată că deja al cincilea Cristina Popa, căci despre ea e vorba,  studiază la Colegiul de Medicină din Ungheni.
S-a născut la Chișinău,  și-a făcut studiile gimnaziale la Liceul ”Grătiești”.
”După absolvirea gimnaziului, am hotărît să merg la un colegiu de medicină. Am încercat la Chișinău și la Orhei. La unul am fost admisă la contract, la celălalt nu am avut nici măcar norocul să fiu admisă. Niște cunoștințe de-ale familiei noastre m-au îndemnat să încerc la Ungheni”, povestește tînăra.
Zis și făcut. Nu avea ce pierde. Nici nu-și imagina ce o așteaptă aici. Nu doar că a fost admisă la studii, dar și i s-a oferit o bursă. ”Eu mi-am dorit mult să fac medicină, de aceea am și venit la Ungheni”, zice, după care adaugă: ”Părinții erau plecați peste hotare. I-am telefonat, iar ei m-au întrebat: ”La medicină?”. ”Da”, am răspuns. Restul nu mai conta, unde și cum”.
Își amintește de primele impresii imediat ce a ajuns la Ungheni și, implicit, la Colegiul de Medicină. ”Mi-a plăcut din prima orașul: și curat, și oamenii – amabili. Comparativ cu Chișinăul, chiar era impresionant. Am fost încîntată de instituție, de colegi, de cadrele de acolo, de domnul director. M-am acomodat foarte repde”, spune Cristina.
Nu doar că s-a acomodat. S-a pus serios pe carte și a obținut în permanență succese remarcabile. Secretul e simplu: multă muncă și perseverență. O încununare a eforturilor depuse este bursa ”Gaudeamus”, pe care o va primi începînd chiar cu luna septembrie . ”Pînă în prezent, aveam o bursă de 650 de lei. Acum voi avea 800”, face o remarcă. ”De fapt, nu contează cît voi primi, ci faptul că am obținut această bursă prestigioasă. A fost o onoare pentru mine să fiu felicitată și susținută de cei de la colegiu”, accentuează.
Apropo, în acest an, au participat la concursul pentru bursa ”Gaudeamus” circa 4000 de elevi din cele peste 40 de colegii din întreaga republică. Au fost selectați doar 20.
Cristina își amintește cum a început totul: ”Am fost telefonată de diriginta mea, care mi-a propus să aplic pentru bursa respectivă. Dar trebuia să fac dovada că am participat și la diferite concursuri în afara colegiului. Sigur că aveam o mulțime de diplome. Participasem la concursuri naționale, la conferințe. Timp de un an, am făcut și voluntariat, ceea ce a contat foarte mult. În plus, am beneficiat de o caracterizare bună din partea conducerii colegiului”.
Cu toate acestea, nu-și făcea mari speranțe. Concurența era acerbă. De aceea, atunci cînd un coleg i-a spus că se numără printre deținătorii bursei ”Gaudeamus” din acest an de studii, nu l-a crezut. S-a convins că acel coleg a avut dreptate, cînd, la 1 septembrie, a anunțat despre aceasta directorul colegiului.
E ultimul ei an de studii la Ungheni. Visează să facă și o facultate. Gîndurile îi sînt la Universitatea de Medicină. Vrea să studieze farmacia. Știe că la această facultate concurența e mare, dar speră că, totuși, va avea sorți de izbîndă.
Apropo, Cristina Popa este a doua elevă de la Colegiul de Medicină din Ungheni, care  beneficiază de bursa ”Gaudeamus”. În anul de studii 2014-2015, una dintre bursele ”Gaudeamus” s-a îndreptat spre Magdalena Ursu, elevă la același colegiu.

Sursa: Din Chișinău, elevă la Ungheni cu un premiu ”Gaudeamus” [online]. [citat 9.04.2015]. Disponibil :  http://www.expresul.com/2015/10/05/din-chisinau-eleva-la-ungheni-cu-un-premiu-gaudeamus/

joi, 10 septembrie 2015

Se va împlini un vis al locuitorilor din Cartierul Tineretului

În curând, locuitorii din Cartierul Tineretului se vor putea bucura de un scuar frumos amenajat în preajma liceului „Gheorghe Asachi” și a bisericii „Întâmpinarea Domnului”. Este o doleanță de mulți ani a unghenenilor din acest cartier de a avea spații verzi special amenajate pentru agrement. Proiectul a fost elaborat la solicitarea și prin consultarea locuitorilor cartierului la două întâlniri publice, inclusiv a persoanelor în etate de diferit gen, persoanelor cu nevoi speciale și tineretului studios din instituțiile de învățământ.
Amenajarea scuarului din Cartierul Tineretului este un mini-proiect obținut de Primăria orașului Ungheni în cadrul Proiectului „Reforma fiscală de mediu”, implementat de Ministerul Mediului și PNUD Moldova, cu suport financiar al Fondului Global de Mediu. Inițial, bugetul mini-proiectului era de 200 mii lei, dintre care 160 mii lei constituie grantul oferit de PNUD. Însă, Primăria orașului Ungheni a decis că locuitorii cartierului merită un scuar amenajat cu toate atributele unui loc de agrement confortabil. În acest context, bugetul proiectului a fost ridicat la peste 320 mii lei, unde, contribuția Primăriei va fi mai mare de 51 %. Această sumă va fi acoperită din contul mijloacelor taxelor locale acumulate suplimentar.
„Cartierul Tineretului este o zonă extrem de populată. Cei peste 10 mii de locuitorii ai cartierului simțeau nevoia stringentă de un spațiu verde unde să se refugieze pentru a petrece timpul liber. Amenajarea terenului din fața liceului „Gh. Asachi” în calitate de scuar este cea mai bună soluție, deoarece, este practic înconjurat de 2 grădinițe, un liceu, o biserică, și numeroase blocuri de locuit”, a declarat Primarul orașului Ungheni, Alexandru Ambros.
Potrivit arhitectului-șef al orașului Ungheni, Vlad Savin, pe terenul respectiv, ani la rînd au fost plantați arbori, însă aceștia nu sunt îngrijiți în mod corespunzător. Urmează a efectua lucrări de îngrijire a acestor arbori pentru reabilitarea arhitecturii peisajere a scuarului, vor fi plantați noi arbuști, vor fi organizate accesele pietonale și pavate potecile, va fi instalată rețeaua de iluminat public, vor fi montate bănci și coșuri de gunoi.
Întrucât proiectul își propune un impact social cu caracter non-discriminatoriu, prin asigurarea accesului liber și egal la serviciile de agrement tuturor locuitorilor cartierului, inclusiv și persoanelor cu dizabilități, va fi construită o rampă de acces pentru cei cu necesități speciale.
Dacă condițiile climaterice vor permite, finalizarea lucrărilor de amenajare a scuarului sunt preconizate pentru sfârșitul lunii decembrie curent. Deocamdată, nu se știe încă cum va fi denumit acest scuar, însă Primăria orașului Ungheni intenționează să consulte opinia cetățenilor din acest cartier, întrucât ei sunt beneficiarii direcți ai proiectului.
Este de menționat faptul că scuarul din Cartierul Tineretului este al doilea scuar amenajat în orașul Ungheni, primul fiind Scuarul „Grigore Vieru” din centrul orașului. Potrivit primarului Alexandru Ambros, vor fi căutate noi proiecte și atrase noi surse de finanțare pentru replicarea acestor modele de scuar și în celelalte cartiere ale orașului Ungheni.

Sursa: Se va împlini un vis al locuitorilor din Cartierul Tineretului [online]. [citat 10.09.2015]. Disponibil : http://ungheni.md/se-va-implini-un-vis-al-locuitorilor-din-cartierul-tineretului/#facebook

luni, 7 septembrie 2015

Ungheniul – un loc aparte în sufletele lor

Pentru cei mai mulți moldoveni, Ungheniul este unul dintre orașele din Republica Moldova, un oraș situat cel mai aproape de Uniunea Europeană. Pentru alții, cei mai norocoși zicem noi – un loc de suflet. Cu ocazia zilei zilei orașului Ungheni, redacția ziarului Expresul a întrebat cîteva persoane originare din acest raion „Ce înseamnă pentru dumneavoastră Ungheniul și ce amintiri vă leagă de el?” 

Iată ce răspunsuri au dat ei:


Octavian ȚÎCU, istoric, politician, multiplu campion național la box, ministru al Tineretului și Sportului în 2013:
Am trăit întotdeauna cu Ungheniul, chiar și acum el are un loc aparte în inima mea. Cînd zic Ungheni, îmi amintesc de box, de școală, de prieteni, de părinți. O istorie mai vastă mă leagă de acest oraș. În copilăria mea, Ungheniul era un oraș închis, de frontier, unde dominau strategiile sovietice, pentru mine greu de înțeles. Acum avem un Ungheni deschis, cu fața spre Europa, spre România, care resimte asupra lui influențele Uniunii Europene, ale tuturor transformărilor care se întîmplă și cred că este orașul cel mai conștient de profunzimea schimbărilor care au loc. Este un purtător, mai mult decît alte orașe, al identității noastre europene și latine. Întotdeauna am comparat orașul Ungheni cu fereastra Moldovei spre Europa. Ungheniul este important și deosebit  prin personalitățile care le-a dat Moldovei și spațiului românesc: istorici, regizori, scriitori… Dacă ne uităm la panteonul poetic și literaturii românești din Basarabia, atunci cu siguranță Ungheniul se află printre primele orașe.

Radmila POPOVICI, scriitoare:
Ungheni – ungherul casnic, unde revin să mă ascund de acea eu, care s-a îndepărtat de lucrurile simple, sublime. E unghiul protector cu deschidere eternă la sîngele de apă maternă, al sfîntului Prut. Locul tainic, atît de rîvnit de gheara străină. Colțul de rai, cum pentru fiecare copil, deja mare – rămas în imensitatea lui de odinioară – cu toate poveștile, cu toți prinții, zînele și vîrcolacii (cei din urmă învinși în cele din urmă). Inima mea, pe jumătate – aici, hohotind sub pașii copiilor, fîlfîind pe cupolele bisericilor, îmbrățișînd crucile străbunilor și celor dragi care ne veghează și ne luminează visele, nu totdeauna inocente. Pămîntul cu gust de lapte, pîine și caise, cum numai în grădina sufletului pot rodi. Și oamenii, toți, cu strălucirea din priviri – aparte!

Viorel CHIVRIGA, directorul departamentului economic IDIS „Viitorul”:
Ungheniul este mica patrie unde m-am născut și m-am format. Este locul unde revin, de fiecare dată, cu plăcere. Este locul unde încerci să menții niște relații la care ții foarte mult și pe care le monitorizezi foarte mult. Este un ținut la care țin enorm. Mă bucur, ori de cîte ori văd schimbări noi, pozitive în oraș, în special mă uimesc oamenii care cresc, care se manifestă.
Cu mare plăcere vin la Ungheni, iar uneori mai apare chiar și un sentiment de nostalgie de ceea ce mă leagă de acest meleag. E o regiune de suflet.
Ungheniul a fost tot timpul un ținut în care viața avea ritmul ei, satele și orașul îndeosebi, se manifestau ceva mai bine decît în altă parte. Gospodării și livezi care sînt cunoscute și peste hotarele Moldovei. Limba română de acolo – mai corectă și un sistem de educație foarte bun. Economia – la un nivel mai înalt, unitățile industriale – cunoscute. Iar despre oameni… oamenii din Ungheni sînt diferiți și deosebiți, au creat și s-au manifestat pe deplin atît în  Republica Moldova, cît și înafara ei.

Carolina GORUN, interpretă:
Ungheniul este unul dintre cele mai frumoase orașe din Moldova, pe care le-am văzut. Este cel mai preferat și iubit de mine, mai ales că și eu vin din această regiune. Avem cu ce ne mîndri – Ungheniul este unul dintre cele mai dezvoltate și curate orașe.  Are oameni frumoși la chip si la suflet, iar, datorita lor, se proslăvește atît pe plan național, cît și internațional. Ungheniul  înseamnă locul de unde am pornit și unde revin mereu cu cea mai mare plăcere, aici am fost educată și am învățat lucruri foarte frumoase. Este locul meu de suflet.

Tradiţia de a sărbători Zilele oraşului Ungheni a luat naştere în anul 2002, cînd Primăria a decis să marcheze în mod oficial 540 de ani de la prima atestare documentară a localităţii. În anul 2009, printr-o decizie a Consiliului orăşenesc, Hramul oraşului Ungheni a fost declarat pe 28 august, de ziua sărbătorii creştine „Adormirea Maicii Domnului”.

Sursa: Ungheniul – un loc aparte în sufletele lor [online]. [citat 7.09.2015]. Disponibil : http://www.expresul.com/2015/08/26/ungheniul-un-loc-aparte-in-sufletele-lor/ 
Sursa: www.politik.md

marți, 25 august 2015

Artista din R. Moldova aleasă să ilustreze cărți la „Amazon”

Recomandăm spre lectură un articol ce face referință la Aliona Bereghici, originară din Ungheni, care lucrează pentru „Amazon”. O lucrare cu care se mândrește este ilustrația de pe coperțile unei cărți pentru copii scrise de renumitul romancier columbian Gabriel García Márquez.

A desenat din copilărie, a studiat la o Facultate de Arte în R. Moldova și a fost aleasă de „Amazon” pentru a ilustra o carte. Este vorba de Aliona Bereghici, artista care transpune lumea copiilor în desen, ilustrând zeci de cărți pentru copii din diverse țări ale lumii.
Ilustratoarea provine din lunca Prutului, satul Zagarancea, raionul Ungheni, dar de la 16 ani locuiește în Chișinău. Acest fapt însă nu o împiedică să colaboreze cu editori din alte țări. Artista a activat ca ilustrator la mai multe studiouri, după care a decis să fie freelancer.

Aleasă de pe un site de profil
Pe moment are cinci cărți publicate, dintre care doar una în R. Moldova. Este vorba de „Abecedar pentru cei mici”, realizat în colaborare cu Georgeta Voinovan. Celelalte au fost realizate cu editori străini din Coreea de Sud, Marea Britanie și SUA.
Cea mai recentă carte pe care a ilustrat-o artista este „The sky painter”, un proiect al „Amazon Publishing”. „Lucrez demult cu clienții străini. „Amazon” a reprezentat un următor editor și chiar unul minunat. Am fost aleasă de pe un site de profil și așa am început să lucrăm împreună”, povestește ilustratoarea. Articolul în întregime îl puteți citi aici.

Sursa: Bortă, Victoria. Artista din R. Moldova aleasă să ilustreze cărți la „Amazon” [resursă electronică] [online]. [citat 25.08.2015]. Disponibil : http://ziarulnational.md/ilustratie-artista-aleasa-sa-ilustreze-carti-la-amazon/

vineri, 31 iulie 2015

Parc fotovoltaic în Ungheni!

Panourile solare pot genera până la 3000kWh pe parcursul unei zile. Pe o suprafață de circa 3 ha se întinde unul dintre cele mai mari parcuri fotovoltaice din Republica Moldova, care a devenit funțional din anul 2014. Investițiile inițiale în acest proiect au fost de 9 milioane de lei.
„Ziua panourile solare produc energie electrică şi în acelaşi timp înmagazinează energie în baterii pentru a fi folosită noaptea. Numărul anual de ore însorite în Republica Moldova ajunge până la 3000”, a precizat energeticianul, Dumitru Galiț. Directorul companiei „Acvila Group”, deținătoarea parcului fotovoltaic din Ungheni, Elena Cebanenco, a precizat că din cauza tarifului mic și a devalorizării leului, investițiile vor fi recuperate în cel puțin 7 ani. Un reportaj cu alte detalii despre acest proiect afla aici.
Un reportaj la acest subiect a fost realizat și de redacția expresul.com, unde îl puteți urmări accesînd linkul https://www.youtube.com/watch?v=bHxeoI2v51g 

Sursa: SÎRBU, Ana. Parc fotovoltaic în Ungheni! [online]. [citat 31.07.2015]. Disponibil : http://agora.md/stiri/6590/video--parc-fotovoltaic-in-ungheni-panourile-solare-pot-genera-pana-la-3000kwh-pe-parcursul-unei-zile
Sursa imaginii: www.agora.md

luni, 13 iulie 2015

Sculptorul Ion Zderciuc

S-a născut la 24 mai 1957 în satul Berești, Ungheni.

Studii: Școala de Arte Plastice I. Repin din Chișinău (1972-1976), Institutul de Pictură, Sculptură și Arhitectură I. Repin din Leningrad (1981-1987).
Activitate profesională: a activat la Fondul Plastic al Uniunii Artiștilor Plastici (1981-1987), din anul 1988 este lector la Universitatea Pedagogică de Stat Ion Creangă. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din RSSM (1990).
Lucrări: Maternitatea, Creangă și Eminescu, Portretul tatei, Fiul rătăcitor și altele.
Expoziții: personale - Chișinău (1998); republicane (1987-1997), Bacău (1992, 1996), București (1993); unionale - Leningrad (1986), și altele.
Achiziții: în Muzeul Național de Arte din Moldova și în colecții particulare din România, S.U.A. și altele.
Distincții: Premiul IV pentru monumentul lui M. Eminescu (Chișinău, 1995), Premiul II pentru monumentul lui V. Alecsandri (Chișinău, 1997) Premiul U.A.P. pe anul 2000.

vineri, 10 iulie 2015

Pictorul Simion Odainik

S-a născut la 1 septembrie 1938 în satul Alexeevca din raionul Ungheni.

Studii: Școala Republicană de Arte Plastice I. Repin din Chișinău (1958-1963).
Activitate profesională: pictor și inginer în diferite instituții culturale și întreprinderi (Filarmonică, Moldtorgreclama, Teatrul rus A. Cehov, și altele)(1963-1978), execută comenzi de interioare și vitralii pentru instituții, expoziții, colaborează cu edituri. Membru al Comisiei heraldice prezidențiale. Membru al FEderației internaționale de medalii F.I.D.E.M., Paris. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din RSSM (1980).
Lucrări: ordine - Ordinul Republicii, Ordinul Ștefan cel Mare, Ordinul Gloria Muncii și altele;
medalii - Meritul militar, Meritul Civic, Eminescu, Pentru vitejie;
pentru premii de stat - Laureat al premiului comsomolului.
Expoziții: personale - Chișinău (1987), Ungheni (1988), Sergheevka (1996), Polonia (1997); de grup - România; unionale - Palanga (1982). Dzintaris (1983), Moscova (1983, 1987, 1992); în străinătate - Iugoslavia, Polonia, Germania, Mongolia.
Achiziții: în colecții particulare din S.U.A., Anglia, Israel, Românuia, Germania și altele.
Distincții: Premiul III la concursul Vitrina-76 de la Plovdiv, Ordinul Gloria Muncii, Maestrul Emerit în Artă din RSSM, Medalia M. Eminescu (2001).

Arheologii au găsit obiecte de o valoare inestimabilă la Ungheni

Recomandăm spre lectură un articol ce face referință la descoperirea obiectelor de valoare istorică în orașul Ungheni.  
Arheologii au mai găsit podoabe din aur și bronz, dar și vase de lut, care vor completa colecția Muzeului Național de Istorie. Pentru a citi articolul în întregime accesați linkul http://www.expresul.com/2015/04/16/video-descoperire-istorica-arheologii-au-gasit-obiecte-de-o-valoare-inestimabila-la-ungheni/

Sursa: Descoperire ISTORICĂ! Arheologii au găsit obiecte de o VALOARE INESTIMABILĂ la Ungheni [resursă electronică]. [citat 7.07.2015]. Disponibil : http://www.expresul.com/2015/04/16/video-descoperire-istorica-arheologii-au-gasit-obiecte-de-o-valoare-inestimabila-la-ungheni/
Sursa imaginii: www.expresul.com

joi, 9 iulie 2015

Pictorul Vasile Moșanu

S-a născut la 23 septembrie 1955 în satul Grăseni, raionul Ungheni.

Studii: Școala Republicană de Arte Plastice I. Repin din Chișinău (19751-1975), Institutul de Arte Plastice din Tallinn (1975-1981).
Activitatea profesională: pictor la diferite întreprinderi din Tallinn (1983-1986), profesor la Școala Republicană de Arte Plastice I. Repin din Chișinău (1986-1989), profesor la Școala de Pictură pentru Copii Șciusev (1985-1995), profesor de artă la Școala St. Cyril și Methodius, Otawa, Canada (1996), pictor de vitraliu la Compania Northern Art Glass (1997-2000), lector la Universitatea de Arte din Chișinău (din 2001). Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici (1989).
Lucrări: Portretul lui Marghit (1981), Povățuire (1984), Ghid (1984), Ascult (1986) și altele.
Expoziții: personale - Chișinău (1989, 2001), Moscova (1991), Canada (1998, 1999);
de grup - Iași, România (1990), București, România (1990), Chișinu-Bacău (1991, 2001);
în străinătate - Tallinn, Estonia (1983), Moscova (1986, 1993), Varșovia, Polonia (1988), Quebec, Canada (1996, 1998) și altele.
Achiziții: în colecții muzeale din Republica moldova și Federația Rusă și în colecții particulare din Canada, Israel, Letonia, R. Moldova, România, Spania S.U.A.
Distincții: Premiul II pentru Vitraliu (1981, Tallinn), Premiul II al Concursului Republican de Portret (1988).

Sursa: Vasile Moșanu. În: Colesnic, Iurie. Colegiul Republican de Arte Plastice Alexandru Plămădeală. Chișinău, Museum, 2008. p. 155.

miercuri, 8 iulie 2015

Zina Fabian, artist-decorator

S-a născut la 22 februarie 1970 în satul Grozasca, raionul Ungheni.

Studii: Școala Republicană de Arte Plastice I. Repin din Chișinău (1985-1989), Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, Facultatea Design Vestimentar din Chișinău (1989-1995).
Activitate profesională: lector la Universitatea Pedagogică de Stat I. Creangă (din 2001). Debutează cu lucrarea de licență Colegiul Republican de Arte Plastice A. Plămădeală, Expoziția consacrată Zilei orașului (Chișinău, 1989), debut internațional cu Expoziție de artă (Lubnî, Ucraina, 1994). Este profesor la Colegiul Republican Al. Plămădeală (din 2006). Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova.
Lucrări: Cursul timpului (2007), Acuarium (2006), Fir de izvor (2005), colecția vestimetnară Gholbein (1995), și altele.
Expoziții: Ucraina (1994), Chișinău (1995), Bacău, România (2006, 2007).
Achiziții: în colecții de stat și particulare.

Sursa: Zina Fabian. În: Colesnic, Iurie. Colegiul Republican de Arte Plastice Al. Plămădeală. Chișinău: Museum, 2008, p. 94.


marți, 7 iulie 2015

Graficianul Gheorghe Diaconu

S-a născut pe 13 martie 1964 în satul Curtoaia din raionul Ungheni.
Studii: Școala Republicană de Arte Plastice I. Repin din Chișinău (1983), Institutul de Arte din Chișinău (1990-1996).
Activitatea profesională: șef al atelierului de decoruri din Dubăsari (1985-1990).
Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova (1999).
Lucrări: grafică – ciclurile Ecouri (Gelozie, Primăvară, Dezmembrare, Drumul spre lumină, Lilieci, La vilă; 
pictură – Sărutul, Dealul ticăloșilor, O fotografie veche etc.;
acuarelă – portrete : Felicia, Bătrînul;
peisaje – Primăvară, Toamnă, Vară, Ploaie etc.
Expoziții: republicane – Chișinău (1994-1996, 1998), Timișoara (1995), Iași (1996).
Achiziții și donații în colecții din Moldova, Germania, Rusia, Japonia etc.
Distincții: Premiul Centrului Internațional de cultură și artă George Apostu, Bacău (1999).

Sursa: Gheorghe Diaconu. În Colesnic, Iurie. Colegiul Republican de Arte Plastice Al. Plămădeală. Chișinău, Museum, 2008, pp. 81-82. 

Pictorul și scenograful Valeriu Curtu

Valeriu Curtu s-a născut pe 24 aprilie 1956 în orașul Ungheni. Este pictor, scenograf, regizor de film.

Studii: Școala Republicană de Arte Plastice I. Repin din Chișinău (1972-1976), Institutul Unional de Cinematografie din Moscova (1976-1982), Cursuri superioare de scenariști și regizori de la Moscova (1986-1988). 
Activitate profesională: regizor și pictor de filme animate la Studioul Moldova-film (din 1989), colaborează cu edituri, ziare, reviste. 
Este membru al Uniunii Artiștilor Plastice din Republica Moldova (1991). Din anul 1995 este stabilit în Germania.
Lucrări: Nuc bătrîn, Orașul copilăriei, Plaiul bătrînilor, ciclul Uzina Kolomensk, La punctul de control; schițe la filmul Sîrmele vuiesc, Insula portocalelor, Păcală, Muncitor, Tort ceresc, Orașul copilăriei și altele.
Expoziții: republicane (1979-1989); unionale  Tbilisi (1983), Șauleai (1985), Moscova (1985-1987); în străinătate  Bulgaria, Italia, Canada, Brazilia, Franța, Germania și altele.

luni, 6 iulie 2015

Pictorul Ilie Cojocaru din orașul Ungheni

S-a născut la 31 martie 1950 în orașul Ungheni.

Studiile le-a făcut la Școala Republicană de Arte Plastice I. Repin din Chișinău (1966-1970). 
Activitatea profesională: pictor la Ungheni (1970-1971), profesor la Școala de Arte Plastice din localitate (1972-2006), director al aceleiași școli (1979-1980). Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din RSSM (1985), membru al Grupului Zece (1992).
Lucrări: Natură statică (1984), Peisaj la Nicolaevca (1984), Barierea Sculeni (1992), Florițoaia Veche (1995), Dimensiuni (2003) etc.
Expoziții: personale - Chișinău (1980, 2001, 2005), expoziții reprezentative în cadrul Ministerului Culturii al Republicii Moldova și al U.A.P. din Republica Moldova (1975-2007), România, în străinătate - Federația Rusă, Germania, Spania, Ucraina, SUA și Cehia.
Achiziții: în colecțiile publice - Federația Rusă, R. Moldova, Ucraina, România și în colecții particulare din România, Rusia, Ucraina, Polonia, SUA, Canada etc.
Distincții: Premiul Ministerului Culturii din România (1999), Premiul U.A.P. din Moldova (2002).

Sursa: Ilie Cojocaru. În: Colesnic, Iurie. Colegiul Republican de Arte Plastice „Al. Plămădeală”: Ghid enciclopedic. Chişinău: Museum, 2008, pp. 67- 68.
Sursa imaginii: www.moldovenii.md

miercuri, 1 iulie 2015

Pictorul Ion Chitoroagă

S-a născut pe 27 august 1940 în satul Condrătești din raionul Ungheni. Este pictor, artist-decorator.
Studiile și le face la Școala Republicană de Arte Plastice Ion Repin din Chișinău (1958-1963), Școala Superioară de Artă Industrială V. Muhina din Leningrad (1968-1973). Este asistent de pictor la Studioul Moldova-film (1963), pictor superior la Asociația Meșter-faur (1974-1975), pictor la Moldtorg-reclama (1975), lector la Catedra de Arhitectură a Institutului Politehnic S. Lazo din Chișinău (din 1975), Membru ak U.A.P. din RSSM (1978).

Lucrări de pictură: Odihnă în detașament, Chișinăul vechi (ciclu), Femei în bocet, Călușarii, Idoli, Țărance în drum, La scăldat, etc.

Expoziții: 
personale - Ungheni (1984), Condrătești (1985), Kurgan (1992), Chișinău (1990);
de grup - Cernăuți (1973), KUrgan (1982), Chișinău (1990) și altele;
Achiziții: în colecții particulare din Franța, Israel, SUA, Italia, Rusia și altele.

marți, 30 iunie 2015

Ce au în comun Parisul, New Yorkul, Budapesta şi Ungheniul

Recomand spre lectură un articol ce face referință la podul din Ungheni, proiectat de inginerul francez Gustave Eiffle, devenit și obiectiv turistic.

Inginerul francez Gustave Eiffel a prezidat construcţia podului de peste Prut, astăzi obiectivul este deschis tuturor vizitatorilor!
Dacă Parisul a moştenit de la marele inginer Turnul Eiffel, New Yorkul, Statuia Libertăţii, Ungheniul s-a ales cu podul de peste Prut. Construcţia ce leagă oraşele Iaşi (România) şi Ungheni (Republica Moldova) este un monument protejat de stat. „Noi îl numim „turnul Eiffel culcat”. În pofida frumuseţii sale rare, el nu poate fi admirat de turişti, deoarece este situat pe frontieră”, explica Alexandru Ambros, primar de Ungheni, unei publicaţii din RM citată de „Courrier International”.
Solicitaţi de JURNAL, reprezentanţii Primăriei Ungheni au dezminţit această informaţie, asigurându-ne că opera lui Eiffel este accesibilă atât locuitorilor oraşului, cât şi turiştilor. „În prezent, elaborăm un proiect destinat turismului, care include şi podul lui Eiffel. Pentru a vizita acest obiectiv, turiştii trebuie să meargă la Poliţia de Frontieră ca să obţină o autorizaţie valabilă pentru orele 8:00–19:00. Străinii care vor să viziteze podul pot face acest lucru de asemenea în baza unei autorizaţii valabile pentru o singură zi”, a declarat pentru JURNAL viceprimarul de Ungheni Eduard Bălan.

Ascuns de sârma ghimpată
Acesta a precizat că restricţii în privinţa accesului turiştilor pentru a vizita obiectivul au fost doar în perioada existenţei sârmei ghimpate. „Ocaziile de a vizita obiectivul erau foarte rare. În 2012, podul a fost deschis publicului de două ori, la 27 aprilie, cu ocazia împlinirii a 135 de ani de la inaugurarea sa, şi pe 1 septembrie, de zilele Ungheniului”, menţionează publicaţia franceză, citând o sursă din RM.
Calea ferată ce traversează frontiera naturală dintre cele două părţi ale vechii Moldove are o istorie a sa. Inaugurat în 1876, în perioada în care cele trei judeţe – Cahul, Bolgrad şi Ismail, făceau parte din România, calea ferată Iaşi-Bucureşti a fost dorită iniţial de autorităţile de pe Dâmboviţa care căutau să-şi deschidă căi de acces spre portul ucrainean Odesa. Imperiul Rus îşi dorea de asemenea acest drum de fier, mai ales după ce Prusia a arătat întregii Europe cum poate fi folosit transportul feroviar în domeniul militar (Nicolae Ceachir).

Demararea construcţiei
În urma negocierilor angajate în 1869, după întâlnirea din Crimeea dintre ţarul Alexandru al II-lea şi principele României, Carol I, cele două ţări au decis să construiască o nouă trecere frontalieră la nivelul localităţii Ungheni. Începută în primăvara anului 1871, construcţia căii ferate a fost realizată relativ repede. La 28 aprilie 1873, Societatea rusă de Navigaţie şi Comerţ a inaugurat cei 72 de kilometri ai primului tronson cuprins între staţiile Chişinău şi Corneşti realizaţi de Compania Lidkowski.
La începutul aceluiaşi an, prima întreprindere privată de construcţie feroviară din România, dirijată de inginerul Grigore Heliad, a deschis cei 21 de kilometri de cale ferată ce leagă Iaşiul de Ungheni. Partea română a inaugurat tronsonul în august 1874.

Conceput şi realizat de Eiffel
Totodată, noua joncţiune transfrontalieră între România şi Imperiul Rus nu s-a realizat decât la 12 februarie 1876, cu trecerea primului tren peste Prut. Construit iniţial din lemn, podul nu era destul de sigur pentru a rezista transportului frecvent. În plus, deteriorarea rapidă a situaţiei geopolitice în Balcani a impus realizarea unei versiuni definitive, concepută şi construită de celebrul inginer francez Gustave Eiffel.
Inaugurat la 14 martie 1877, cu o lună înainte de începerea Războiului pentru Independenţa României (1877–1878), podul metalic este în exploatare şi în ziua de azi. Trenurile de călători şi marfare care tranzitează între România şi Republica Moldova îl folosesc în fiecare zi.

Problema ecartamentului
Construit cu ecartament larg (1524 milimetri), tronsonul cuprins între vechea capitală a Moldovei şi punctul de frontieră de la Ungheni a fost modificat parţial, pentru a facilita traversarea României de către armatele ţariste angajate în operaţiunile militare desfăşurate pe actualul teritoriu al Bulgariei, trupele române montând şi o linie cu ecartament normal (1435 milimetri), sistemul căii ferate încălecate fiind desfiinţat în 1881 şi reinstalat în timpul Primului Război Mondial.
La 29 aprilie 1918, întreaga reţea de căi ferate de pe malul drept al Prutului a fost rechiziţionată de către Statul-Major al Armatei Române, care a predat-o Direcţiei Generale C.F.R. ca urmare a deciziei de unire a Basarabiei cu România. Timp de un an, în perioada 15 august 1921–19 august 1922, trupele Regimentului 2 Căi Ferate au refăcut complet întregul traseu al căii ferate Iaşi-Chişinău, circulaţia trenurilor de ecartament european fiind reluată în ziua de 3 septembrie 1922.
Aproape imediat după ocuparea Basarabiei de către trupele sovietice – ca urmare a notelor ultimative emise de guvernul sovietic în zilele de 26-27 iunie 1940 – ecartamentul tronsonului Chişinău-Ungheni a fost încă o dată lărgit; şi normalizat, din nou, în vara anului 1941, odată cu ofensiva trupelor Axei.
În vara anului 1944, în timpul ofensivei trupelor sovietice, ecartamentul căii ferate Iaşi-Chişinău a fost iarăşi modificat, linia fiind ulterior secţionată de noua frontieră stabilită între România şi URSS. Un an mai târziu, tronsonul aflat pe teritoriul statului român a fost readus la ecartamentul normal, în timp ce pe restul traseului rămas pe teritoriul statului sovietic ecartamentul larg continuă să fie folosit şi în prezent (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/podul-prut-proiectat-construit-gustave-eiffel).

Sursa: Ce au în comun Parisul, New Yorkul, Budapesta şi Ungheniul [online]. [citat 30.06.2015]. Disponibil : http://www.expresul.com/2013/03/05/ce-au-in-comun-parisul-new-yorkul-budapesta-si-ungheniul/
Sursa imaginilor: ziar.jurnal.md, www.expresul.com

luni, 29 iunie 2015

Ungheni-Dorohoi, România – orașe înfrățite

Consilierii dorohoieni au aprobat în şedinţa ordinară din data de 26 februarie, 2015 Acordul de cooperare şi înfrăţire între municipiul Dorohoi şi oraşul Ungheni din Republica Moldova.
Dorohoi (în maghiară Dorohoj) este un municipiu din nord-vestul județului Botoșani, regiunea istorică Moldova, România. Acesta se află pe malul râului Jijia la 36 de km de municipiul Botoșani, care este reședința județului cu același nume. Municipiul administrează și alte trei sate: Dealu Mare, Loturi Enescu și Progresul. La recensământul din anul 2011 avea o populație de 24.309 locuitori.

Surse:
Dorohoi [online]. [citat 29.06.2015]. Disponibil : https://ro.wikipedia.org/wiki/Dorohoi
Oraşul Ungheni s-a înfrăţit cu municipiul Dorohoi din România Reghin [online]. [citat 29.06.2015]. Disponibil :  http://www.moldpres.md/news/2015/03/17/15001787

Cooperare internațională: Dorohoiul s-a înfrăţit cu oraşul Ungheni din Republica Moldova [online]. [citat 29.06.2015]. Disponibil : http://www.ziarebotosani.ro/administratie/cooperare-internationala-dorohoiul-s-a-infratit-cu-orasul-ungheni-din-republica-moldova-foto

miercuri, 27 mai 2015

Tablă de şah de dimensiuni mari

Premieră în Ungheni

La data de 31 mai 2015, ora 17:00, în parcul de lîngă Piaţa Independenţei, unde va fi inaugurată prima tablă de şah de dimensiuni mari.

Idea de lansare a unei table de şah de dimensiuni mari aparţine Primăriei oraşului Ungheni, care va şi instala tabla în centrul oraşului. Scopul proiectului este de a contribui la popularizarea șahului și promovarea unui mod sănătos de viață prin organizarea unor activități în spații publice deschise. Tabla va avea o dimensiune de 4×4 metri, iar piesele sunt făcute din lemn de pin foarte uşor de manevrat.

La eveniment sunt invitați să participe copii, tineri, precum și toți cei pasionați de șah.

Sursa iamginii: http://ungheni.md/site/wp-content/uploads/2015/05/tabla-de-sah.jpg