Personalități marcante a Raionulu Ungheni

joi, 31 martie 2016

Localitatile raionului Ungheni

Raionul Ungheni are 74 de sate, dintre care ora;ul Ungheni ca centru raional si Cornesti. Care sunt ele, aflati citit mai jos:

1 or. Corneşti
2 or. Ungheni
3 s. Agronomovca
4 s. Alexeevca
5 s. Blindeşti
6 s. Boghenii Noi
7 s. Boghenii Vechi
8 s. Buciumeni
9 s. Buciumeni (Stație de Cale Ferată)
10 s. Bulhac
11 s. Bumbăta
12 s. Buşila
13 s. Buzduganii de Jos
14 s. Buzduganii de Sus
15 s. Cetireni
16 s. Chirileni
17 s. Cioropcani
18 s. Condrăteşti
19 s. Corneşti
20 s. Cornova
21 s. Coşeni
22 s. Costuleni
23 s. Curtoaia
24 s. Drujba
25 s. Elizavetovca
26 s. Floreni
27 s. Floreşti
28 s. Floriţoaia Nouă
29 s. Floriţoaia Veche
30 s. Frăsineşti
31 s. Gherman
32 s. Grăseni
33 s. Grozasca
34 s. Hîrceşti
35 s. Hristoforovca
36 s. Izvoreni
37 s. Leordoaia
38 s. Lidovca
39 s. Măcăreşti
40 s. Măgurele
41 s. Mănoileşti
42 s. Medeleni
43 s. Mînzăteşti
44 s. Mirceşti
45 s. Morenii Noi
46 s. Morenii Vechi
47 s. Năpădeni
48 s. Negurenii Noi
49 s. Negurenii Vechi
50 s. Novaia Nicolaevca
51 s. Petreşti
52 s. Petreşti (Stație de Cale Ferată)
53 s. Pîrliţa
54 s. Poiana
55 s. Pojarna
56 s. Rădenii Vechi
57 s. Rezina
58 s. Romanovca
59 s. Săghieni
60 s. Sculeni
61 s. Semeni
62 s. Şicovăţ
63 s. Sineşti
64 s. Stolniceni
65 s. Teşcureni
66 s. Ţîghira
67 s. Todireşti
68 s. Unţeşti
69 s. Valea Mare
70 s. Veveriţa
71 s. Vulpeşti
72 s. Zagarancea
73 s. Zăzulenii Noi
74 s. Zăzulenii Vechi

Sursa: Localitatile raionului Ungheni [online]. [3.31.2016]. Disponibil :  http://localitati.casata.md/index.php?action=viewraion&id=9200

marți, 29 martie 2016

Muzeograful Maria Danilov

Maria Danilov este un muzeograf, cercetător științific, doctor în științe istorice.

S-a născut la 7 aprilie 1956, în satul Măcărești, Ungheni, în familia lui Macarie și Elena Pușcașu.
După absolvirea școlii medii din satul natal, face studii la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie, a cărei licențiată devine în 1983. Activează în sistemul muzeal din anul 1984: cercetător științific la Muzeul Național de Arheologie și Istorie a Moldovei, cercetător științific superior (1989-2004), șef Secție ediții științifice (2005), șef Secție istorie modernă (2006).
După 1990, a avut mai multe stagieri: la Arhiva Istorică de Stat din Sankt Petersburg, Rusia (1991; 2007), Arhiva de Stat a regiunii Odesa, Ucraina (2001, 2002, 2004); Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din București (2005). Face studii de doctorat la Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei, specialitatea Istoria României, în 2004 susținîndu-și teza de doctor în științe istorice.
Domenii de interes și de cercetare: Studiul istoriei culturii române (epoca modernă), a istoriei culturii din Basarabia sub ocupația țaristă (1812-1918). Are contribuții importante în problema istoriei presei scrise dn Basarabia; istoria cărții românești, circulația vechii cărți românești în spațiul dintre Prut și Nistru.
Debutează, în anii 90, cu articole și studii, în presa de specialitate din Chișinău și București: Revista de istorie a Moldovei, Destin Românesc, Tyrageția, Luminătorul. Publicăîn ziarele și revistele Simposia Professorum, Magazin bibliologic, Flux, Timpul (Chișinău); Lecturi filologice (Chișinău-București-Paris), Anuarul Muzeului Literaturii Române (Iași-București) etc., precum și în culegeri - volume colective, editate la Chișinău, București, alte mari centru cultural-științifice. Pînă în anul 2010 are publicate peste 100 de articole, studii, recenzii. Acestora se adaugă circa 50 de comunicări, ținute la diverse conferințe, simpozioane, colocvii desfășurate la Chișinău, București, Iași, Arad, Ploiești, Constanța, Pitești, precum și șa Sofia-Kiten, Bulgaria.
Editorial, debutează cu vol. Cartea românească în colecțiile Muzeului Național de Istorie a Moldovei, 1683-1918: Catalog (2002, în colab.). În anul 2007 tipărește monografia Cenzura sinodală și cartea religioasă în Basarabia. 1812-1918 (între tradiție și politică țaristă), lucrarea bucurîndu-se de recenzii, cronici, consemnări și prezentări elogioase la Chișinău, București, Constanța, Ploiești, Iași. Este coautor și coordonator a două culegeri tematice: Presa din Basarabia. analize, contexte, valori. 1854-2004 (2005), și Presa scrie istoria. Primul simpozion național de jurnalism, 11-12 mai 2006 (Chișinău-Ploiești, 2008).
Este membru al colegiilor de redacție ale revistelor Tyragetia (Chișinău)m Revista Română de istorie a presei (București); membru a Asociației Române de istorie a presei (2005), membru al Comitetului de conducere al Asociației Istoricilor din R. Moldova (2006; 2008).

Sursa: Pohilă, Vlad. Maria Danilov. În: Calendar Național 2011. Chișinău, S.n., 2010, pp. 91-92.

marți, 15 martie 2016

Satul meu [versuri despre Cetireni]

Azi am primit o notificare în care cineva a scris niște versuri despre satul Cetireni. Autorul e Vasile Lupu-Cetireanu
Satul meu

Sub o geană de pădure,
Ca-ntr-un Rai păzit de sfinti,
Stradă din localitate
Este-un sat cu mîndru nume,
Şi cu oameni prea- cuminti.

Şi-n cel sat cu legea dreaptă,
Întristată-i o căsută,
Că vin rar şi că m-aşteaptă,
Trei surori şi o măicută.

Cetireni-căsuţă vie,
Inima mi-o răscoleşti,
Unde eşti copilărie,
Tinerete unde eşti?

Parcă aştept tata să-mi zică,
Mie şi-apoi fratelui:
-Hai,măi Ghiţă,Vasilică,
Pînă -n Dealul Ulmului,
Căci s-a copt de acuma spicul,
Şi-i vremea cositului!

Dar nu-i fratele,nici tata,
Holda şede necosită,
Plînge viea -n Valea Sacă,
C-a rămas necurăţită,
Caci măicuta mea sarmana,
E de ani încărunţită.

Tot am zis că-n sat m-oi duce,
Într-o zi plină cu soare,
Şi din Dealul de la Cruce,
Am să merg pe jos la vale,
Să mai văd privirea dulce,
A sătenilor din cale.

Şi-n mireasma albă- sfîntă,
A salcîmilor în floare,
Să ascult cucul cum cîntă,
Viata noastră trecătoare
Şi cum dorul mai framintă,
La căsuţa cea din vale.

Cetireni-căsuţă vie,
Inima mi-o răscoleşti,
Unde eşti copilărie,
Tinerete unde eşti?

Sursa: Lupu-Cetireanu, Vasile. Satul meu [online] [citat 16.03.2016]. Disponibil : https://www.facebook.com/vasile.lupu2/posts/610551029019724?fref=nf

marți, 8 martie 2016

Școala Roșie din Cetireni, raionul Ungheni

Satul Cetireni. O istorie aparte are fosta școală primară din Cetireni, numită de localnici „Școala roșie”. Construită în anul 1912, din cărămidă, a fost un adevărat centru de cultură și educație. Aici a învățat, apoi a și activat în calitate de profesor Vasile Vasilache, unul dintre cei mai buni scriitori pe care i-a dat Basarabia.
Școala roșie” este o operă a perioadei interbelice care, datorită faptului că a fost bine concepută și construită, mai rezistă distrugerilor și astăzi. Asemenea obiective trebuie reconstruite și păstrate”, menționa, chiar recent, pe o rețea de socializare, arhitectul Victor Vieru.
Clădirea roșie... e școala unde au învățat generații de elevi

Ca și „suratele” sale din raionul Călărași, clădirea ”școlii roșii” din Cetireni se află într-o stare avansată de degradare, iar ușile și geamurile lipsesc. „Păcat că a ajuns în asemenea hal…”, menționa, pe aceeași rețea de socializare, Tatiana Cujbă, specialist la Direcția Cultură și Turism din Ungheni.

„Această clădire trebuie reparată și transformată într-un muzeu sau un centru cultural, care să devină mai apoi un centru turistic atractiv”, ne-a spus Vasile Iucal, directorul Muzeului de Istorie și Etnografie din Ungheni. Contactată telefonic, Ana Dicusar, primarul de Cetireni, a menționat că, printr-o decizie a consiliului local, ”școala roșie” va avea statut de muzeu al satului. „A fost efectuată expertiza tehnică. Acum, căutăm surse de finanțare pentru proiectul tehnic. E nevoie de circa 150 mii de lei”, a spus dînsa, după care a conchis: „Odată ce clădirea are însemnătate istorică, ar fi păcat s-o pierdem”.
Un pic despre istoria școlii, vedeți aici https://www.youtube.com/watch?v=KH17igF-NII






Sursa: Școala Roșie din Cetireni, raionul Ungheni [online]. [citat 9.03.2016]. Disponibil : http://www.expresul.com/2015/02/16/trei-scoli-trei-monumente-de-arhitectura-le-ramas-doar-numele-si-peretii/
Sursa imaginilor 2-6: Vasile Iucal

miercuri, 2 martie 2016

Satul Cetireni din Ungheni

Sat de codru, așezat pe creasta unui deal cu o altitudine de 275 m, la 13 km sud-est de orașul Ungheni, îl desparte de localitatea Unțești o simplă fîntînă. Cea mai apropiată gară e la Ungheni. Pînă la Chișinău are o distanță de 120 km.
Lîngă Cetireni s-au păstrat 4 movile funerare, care i-au prădat în vechime de avere pe băștinași. Dar au avut și ei pierderi umane, căci și-au înmormîntat ortacii în aceste movile. 
Căminul Cultural din localitate
Satul actual își trage obîrșia încă din perioada domniei lui Ștefan cel Mare, fiind atestat într-un suret din 5 august 1480 (Costăchescu M. Documente moldovenești de la Ștefan cel Mare. Iași, 1993). Îl mai întîlnim într-o carte domnească din 21 iunie 1522, într-un hrisov din 6 mai 1591, cîns Stan Vătav, toader Păharnic și Pîrvu pitar au fost impuși să plăteacă amendă pentru o faptă dezmățată – uciseră în Cetireni. un om. La 26 noiembrie 1643 „Toma ot Cetîreani” apare martor într-un act de vînzare, cînd Iorga cămărașul cumpără moșia Ungheni. La 1 iunie 1671 Duca Vodă întărește hotarele moșiilor Unțești și Săbieni, printre martori fiind „Pahomi și Toader ot Cetîreni”. În anul 1772 Cetirenii au fost înregistrați împreună cu cătunul Rezina, avînd 64 de călărași, care serveau drept poștă. Biserica din lemn din Cetireni a fost construită în 1789, cea din piatră  în 1858. 
Recensămîntul din 1817 a fixat în Cetireni, sat răzeșesc din ocolul Braniștei, 2 mori, 2 iazuri, 25 de vii și 30 de livezi, o pădurice, 81 de capi de familie, 11 burlaci, 4 văduve, 2 preoți. 
Biblioteca Publică din localitate
În 1885 la Biserica Sfîntul Nicolae făcea slujbă preotul Grigore Călugăreanu în vîrstă de 48 de ani, carea avea soție și 4 copii. Al doilea preot, Ioan Popovici, avea 44 de ani, soție și 2 copii. Această moșie răzeșească din ținutul Iași, număra 149 de familii țărănești, cel mai bătrîn om în localitate era Năstas Gorincioi, de 97 de ani.
Constantin Scarlat la 2 ianuarie 1845 făcu un demers la guvernatorul Basarabiei, cerînd să i se recunoască titlul de nobil, deoarece moștenea titlul de nobil, din 19 mai 1783 de la tatăl său, Ioniță Scarlat. Recen sămîntul din 1859 găsi în satul răzeșesc Cetireni 246 de case cu 1126 de locuitori. În 1865 pe lîngă biserică a fost înființată o școală parohială. În 1875 Cetireni din volostea Ungheni cuprindea 353 de ogrăzi, în care trăiau 840 de bărbați și 829 de femei. În 1894 se deschide o școală de alfabetizare și un cor bisericesc. Preotul Mihail Iavorschi în 1900 a primit mulțumire de la Mitropolie pentru sîrguință.
Drumul care duce spre școală
„Cetireni, sat mare în jud. Bălți, ne informează Dicționarul geografic al Basarabiei, editat în 1904 la București. Face parte din volostea Ungheni. Are 290 case, cu o populație de 14123 suflete de rezeși, cari posedă 1740 des. pămînt. Împrejurul satului sunt vii, grădini cu pomi, mori de vînt”. (Pag. 53). 
La 30 aprilie 1906 vine din Florițoaia în Cetireni un alai, care însoțea Icoana Făcătoare de Minuni de la Mănăstirea Hîrbovăț. 
Școala medie a fost construită în 1951, e frecventă de 450 de elevi. 
Printre oamenii merituoși, născuți în această localitate, sînt Tudor Popovici, directorul Institutului de Pomicultură, Gheorghe Cucu, președintele Camerei de Comerț și industrie a R. Moldova, Gheorghe Gorincioi, șef de secție la ambasada R. Moldova, Tudor Alcaz, doctor în științe la Universitatea Tehnică din Moldova. 
Din Cetireni vine scriitorul Vasile Vasilache (născut 4 iulie 1926), colonelul Vasile Dumitraș (născut la 8 octombrie 1950), medic generalist, șef de catedră de medicină militară și extremală a Universității de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițeanu”, jurnalistul Vlad Pascaru, a activat în calitate de redactor la Teleradio. 
Stradă din localitate

Originar din Cetireni mai e și interpretul de muzică populară, Nicolae Paliț. În melodia sa, De la Cernăuți la vale sunt imagini din localitate. Melodia o puteți asculta aici.
Despre satul Cetireni, mai puteți privi și patru materiale video:
Satul mai are și un ansamblu, Ciutura. Ludmila Curmei, pasionată de artă și frumos. Originară de aici e și Galina Popovici, culegătoare de folclor. În memoria ei se desfășoară și un festival cu același nume.

Sursa: Satul Cetireni. În: Localitățile Republcii Moldova. Chișinău.
În: Vol. 3: C-Ch. 2001, pp. 426-430.
Sursa imaginii: mapio.net