Acord de înfrăţire între oraşul Ungheni şi municipiul Iaşi

Orașul Ungheni are un frate nou pe celălalt mal al Prutului. La data de 14 octombrie curent,a fost semnat acordul de înfrățire între municipiul Iași și orașul Ungheni. Evenimentul festiv s-a desfășurat în incinta teatrului ”Vasile Alecsandri”din Iași și a fost transmis în direct de televiziunea română. La eveniment au fost prezenți oficiali și locuitori din municipiul Iași,cît și consilieri din cadrul Consiliului orășenesc Ungheni.

Alexandru AMBROS, primar or.Ungheni: (Ne dorim ca cu semnarea acestui acord de cooperare și înfrățire,să facem o punte,un pod special,atît pentru ungheneni,cît și pentru ieșeni,pentru a intensifica relațiile noastre în diferite domenii. Astăzi scriem doar prima pagină în istoria relațiilor noastre deosebite, vom constata că această punte pe care am format-o,va fi o punte pe care vor merge nu doar unghenenii și ieșenii,dar vor merge cetățenii Republicii Moldova și cetățenii României pentru a ne cunoaște mai bine. )

Și primarul municipiului Iași consideră că acest acord de înfrățire va aduce doar beneficii ambelor părți.

Detalii referitor la eveniment, citiţi aici.

Scriitorul Vasile Vasilache

Născut la 4 iulie, în satul Untești, Ungheni, ca fiu al lui Ion și al Elizabetei Vasilache, a terminat școala  primară în satul natal. În toamna anului 1937 este   admis  la Liceul Național din Iași (astăzi Liceul „Mihail Sadoveanu”). În același an din cauza taxei exgerate, tatăl îl transferă la „Liceul de Aplicație” zis și „Seminarul Pedagocic Universitar” de pe lăngă Universitate Alexandru Ion Cuza, Iasi. Odată cu anexarea Basarabiei, întrerupe stidiile, întorcăndu-se în satul natal. În 1940 se înscrie la școala medie din Ungeni. Predarea fiind în limba rusă o părăsește în scurt timp. În 1941–1944 își reia studiile la același Liceu de aplicație din Basarabia reocupată.  Devine învățător în satul natal, iar peste puțină vreme este repartizat la școala medie din satul Cetireni. Concomitent urmează studiile la Institutul Pedagogic de doi ani Soroca, (secția fără frecvență, limba și literatură), apoi se transferă la Institutul Pedagogic din Chișinău, Facultatea de Litere, pe care o absolveşte în 1958. În același an, prin ordinul ministrului învățămăntului  din RSS Moldovenească este transferat la redacția săptămînalului „Cultura Moldovei”, în calitate de director, Secția Şcolii unde a activat aproximativ cinci ani. Debutează în literatură conferindu-i-se premiul I la Concursul Republican (proză). Din acest moment profesează jurnalistica, îmbinănd-o cu creația literară (proză scurtă): „Aventurile celor doi verișori”, „Două mere țigance”, „Tăcerile casei aceleia”. În anii 1962-1964 urmează Cursurile de Scenarisrică de la Moscova, iar în 1965 devine Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. 1965-1969 este redactor la revista ”Nistru”, membru al Coleguilui redacțional la Studioul ”Moldova-Film”. Riga, 1969-premiat pentru scenariul documentar ”Eu și ceilalți”. În 1984 pentru volumul Elegie pentru Ana-Maria i se decernează Premiul Uniunii Scriitorilor și al Comitetului de Stat pentru Edituri, Polografie și Comerțul cu Cărți. În 1986 devine Cavaler al Ordinului Insigna de Onoare. Între 1993-1995 a fost redactor-șef al revistei ” Columna”. În 1994 i se decernează Premiul Național în domeniul Literaturii, Artei șiArhitecturii din Moldova, în 1996 Premiul Republicii, iar în 2002 Premiul Opera omnia.

Vă invităm să urmăriţi şi pagina noastră de flickr.com unde am organizat o expoziţie virtuală de carte consacrată scriitorului Vasile Vasilache, organizată de echipade la Biblioteca Hasdeu.

Sursa: Vasile Vasilache. [online] [citat 30.06.2016]. Disponibil : https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Vasilache_(scriitor)

Flautistul şi dirijorul de orchestră Vladimir Rotaru

Flautist, dirijor de orchestră, profesor şi compozitor. S-a născut la 15 octombrie 1931 în Sculeni, raionul Ungheni, în familia lăutarului Alexandru Rotaru. Studiile şi le face la şcoala medie de muzică din Chişinău (1947-1951) (clasa flaut) şi la Conservatorul de Stat din Chişinău (1951-1956) cu Filip Evtodienco (flaut), Simion Atanasiu-Zlatov (armonie), Solomon Lobel (forme muzicale). 

Urmează la Conservator (1956-1960) cursurile de compoziţie sub îndrumarea compozitorului Leonid Gurov. Flautist în orchestra Teatrului de Operă şi Balet (1955-1960â), asistent de dirijor al Orchestrei simfonice a Filarmonicii din Chişinău (1960-1962); dirijor al orchestrei Ansamblului de dansuri populare "JOC" (1962-1971); cadru didactic la catedra muzică de cameră (1971-1975), şef de catedră (din 1976), docent (1979), profesor (1989) la Conservatorul "G. Muzicescu" din Chişinău, dirijor al Orchestrei simfonice şi de estradă a Radioteleviziunii din Chişinău (1974-1976). 

Maestru emerit al artei din Republica Moldova (1975). Premiul Naional (1993). În 1971 apare primul ciclu din 7 piese pentru pian. Înregistrează la radio circa o sută de compoziţii ale unor compozitori din diferite republici (1974-1976). Înregristrările din creaţia a 16 compozitorilor moldoveni, interpretate de orchestrele conduse de V. Rotaru, au fsot isnerate într-un disc, emis de firma "Melodia" din Moscova.

Sursa: Vladimir Rotaru. În: Calendar Naţional 2001. Chişinău, 2000, pp. 237-238.