Pe faţada gării din Ungheni sînt montate două tăbliţe comemorative: una în limba română, alta - în limba
rusă, care informează pasagerii: „La 1 iunie 1875 a fost deschisă circulaţia regulată a trenurilor pe sectorul Chişinău - Ungheni. Instalată la 1 iunir 1975 în cinstea împlinirii a 100 de anide la sosirea primului tren la staţia de cale ferată Ungheni”. De peste Prut, pe podul metalic cu o greutate de 300 tone, poposi în Ungheni primul tren nu aşa cum scrie pe tăbliţă, ci cu 11 luni mai înainte, adică la 1 august 1874.
Odată cu desfăşurarea construcţiei drumului de fier pe valea rîului Bîc, de la Bender, prin Chişinău spre Iaşi, pe culmea dealului de la Corneşti, răsări în 1867 un orăşel de corturi şi barăci. La gara Pereval, cum i se mai zicea la început acestei aglomeraţii de oameni, munceau cu roabele în sudaorea frunţii 1500 de angajaţi. Munca era grea şi istovitoare, inginerii şi supraveghetorii ţarişti - aspri şi necruţători. Numulţumiţi de plata mizeră, de muştruluiala şi condiţiile anevoiase de trai, ba ici, ba colo au răbufnit revolte muncitoreşti. „Greva din 1872 a avut loc pe sectorul de construcţie Corneşti al căii ferate Chişinău-Iaşi, unde lucrau circa 1500 de oameni”. Muncitorii au pronit de-a lungul căii ferate spre Chişinău, pentru a cere majorarea salariilor şi îmbunătăţirea condiţiilro de muncă. Guvernatorul a trimis în întîmpinarea lor un detaşament de cazaci, care i-a silit să se întoarcă la Corneşti. Conducătorii grevei au fost arestaţi şi internaţi în închisoarea din Chişinău. Muncitorii au reluat lucrul numai după ce direcţia căilor ferate şi antreprenorul le-au satosfîcut revendicările”. (ESM, vol. 2, pag. 183.).
În asemenea condiţii s-a construit gara Per4eval şi tîrgul Corneşti. La 18 ianuarie 1907 inginerul M. Logacevschi propuse construcţia unei ramuri a drumului de fier din Chişinău prin Orhei spre Bălţi, proiect rămas nerealizat.
Pe locurile unde se aştern astăzi localităţile Corneşti, Bumbăta, Rădenii Vechi şi bălăneşti s-au aflat cîndva ocinele Poiana, dăruite ei de voievozii Ilie şi Ştefan la 5 octombrie 1437. Numărătoarea anilor în tîrgul Corneşti începe însă din 1867, cînd au descălecat în podgorii primii ingineri şi constructori în uniforme de feroviari.
În prezent oraşul Corneşti a încălecat două artere de comunicaţii - şoseaua şi calea ferată Chişinău-Ungheni. E situat pe un masiv deluros înalt, în zona Codrilor apuseni. Drumul la Mireşti urcă la o altitudine de 375 m, spre Boghenii Vechi are o înălţime de 386 m. De aici se vede ca în palmă o largă panoramă de coline şi podgorii, pînă hăt spre Sipoteni, Pîrliţa şi Coşcodeni,
În mai 1872 se finisează construcţia gării Pereval, timp de trei ani (1873-1875), intră în funcţie toată calea ferată Chişinău-Corneşti-Ungheni. În 1884 noua aşezare de lîngă gară avea o populaţie de 76 de locuitori. Mai la deal crescu o colonie de evrei, cu prăvălii şi dughene, fabrici de săpun şi lumînări, ateliere de croitorie şi cizmărie, moară, oloiniţă, tîrg săptămînal. În 1923 Corneşti-Gara şi Corneşti-Pereval au fost înregistrate ca unităţi administrative separate, prima avea 60 de case, a doua - 166 de clădiri.
Fiind un important punct strategic în lupta pentru Chişinău, în primele săptămîni de război gara şi tîrgul au fost bombardate necruţător, străzi întregi date pradă incendiilor. La 23 august 1944, în cadrul operaţiei Iaşi-Chişinău, trupele sovietice au revenit cu lupte în Corneşti. Din oraş au căzut pe fron Ion Beca, Vasile Brăguţă, Gheorghe Ciobanu, Andrei Duliga etc.
Ca şi pretutindeni, după război, pe ccapul oamenilor s-au năpustit foametea şi deportările. Din această localitate au fost represate şi strămutate 27 de persoane: Pavel Antoci, Claudia Bacalu, Vera Bacalu, Eugenia Bocşa, Boris Balan, Nina Bargan, Larisa Ciornaia etc.
Sursa: Corneşti. În: Localităţile Republicii Moldova. Vol. 4: Ci-Cor. - Chişinău „Draghiştea”, 2002. - pp. 586-589.
Sursa imaginii: moldovenii.md
