Satul Blindeşti din raionul Ungheni

Sat pe rîul Prut, la 2 km la vale de vama Sculeni. La nord-vest se învecinează cu Sculenii, la sud-este - cu Medelenii. E aşezat pe şoseaua Ungheni-Făleşti, la 2 km depărtare de st. c. f. Buciumeni, la 18 km de centrul judeţean şi la 125 km de Chişinău. 

Călăreţii războinici de cîmpie au tăbărît cîndva şi peste aceste locuri. Ca mărturie stă o movilă de pămînt pe locul unde au fost înmormîntaţi nomazii care şi-au pierdut aici viaţa. Din Documente privind istoria României. Veacul XVI.A. Moldova. Vol. III (Bucureşti, 1951- aflăm că localitatea a fost atestată documentar la 26 iunie 1546. Ceva mai tîrziu, al 13 martie 1587, Petur Şchiopul îi întăreşte lui Gavriil Pisar „un sat peste Prut - Brindeştii, care a fost vîndut de către nepoţii lui Bîndea Spătar”. Se menţionează că spătarul Bîndea avea act deîntăritură de la bătrînul Ştefan Voievod şi chiar de la Alexandru cel Bun, adică satul a fost întemeiat pe la începutul secolului XV. Astfel, în hrisoavele timpului această vatră strămoşească e menţionată ca Bîndeşti sau Blîndeşti, nume provenit de la primul ei proprietar. 

Referitor la denumire legenda mai psune că, cică, odată, demult, a zburat pe deasupra Blindeştitor, o pasăre mare şi frumoasă şi s-a aşezat pe malul rîului Prut, făcîndu-ţi cuibul chiar în vecinătatea satului. Localnicii au considerat-o pasăre bună, aducătoare de noroc şi belşug. E blîndă, au zis ei. De la acest „e blîndă” s-ar considera denumirea că-şi trage denumirea satul. Unii cred cp această denumire derivă de la meseria blidarului, adică de la olarul care confecţionează blide. Poziţia geografică a localităţii, malul rîului cu bogate rezerve de lut bun pentru blide parcă ar veni să confirme această presupunere. Dar mai aproape de adevăr ar fi versiunea că denumirea satului ar proveni de la numele vechiului proprietar - spătarul Bîndea. 

La 20 iunie 1797 satul e pomenit în Cartea de preoţie a preotului Miron din Bîndeşti, ţinutul Iaşi. Proprietar al satului în cea de-a doua jumătate a sec. XVIII a fost boierul Tudor. Satul avea 9 curţi cu oameni, 6 scutelnici, 6 ţărani liberi moldoveni. În listele localităţilor din Imperiul rus, publicate la Sankt-Petersburg în 1861, găsim: „Blindeşti pe Prut cu 45 de case, 112 bărbaţi şi 118 femei”. Dicţionarul geografic al Basarabiei, editat în 1904 la Bucureşti, constată în Blindeşti, volostea Sculeni, 60 de case cu 873 de suflete. 

La 1 septembrie 1999 în Blindeşti trăiau 628 de locuitori, în majoritate români. 

Blindeştii au dat artei teatrale un actor de forţă, Nicolae Darie, născut la 16 februarie 1946, artis emerit. S-a editat şi o carte despre el pe care o puteţi consulta în bibliotecile A. Donici, Biblioteca Centrală, A. Russo, A. Mickiewicz, Centrul Academic Eminescu, Alba Iulia, Codru etc. din Chişinău. Cartea se numeşte  Nicolae Darie, actorul şi omul: Îndemn la înălţare prin cuvânt apărută în anul 2011 la editura Epigraf din Chişinău.

Sursa: Blindeşi: În: Localităţile Republicii Moldova, vol. 2: Bi-Buz. Chişinău, 2000, pp. 81-86.

Sursa imaginii: Uniunea Teatrală din Moldova

Pensiunea La CRAMĂ din Manoilești, raionul Ungheni

 Pensiunea „La CRAMA” este situată pe  traseul R1, intersecția spre Manoilești (500 metri spre sat),

într-o zonă retrasă, liniștită și înconjurată de o panoramă mirifică. „La CRAMA” este o pensiune plus restaurant, avînd doar cîteva numere de cazare. De asemenea, pensiunea a fost atestată ca o pensiune de 4 stele. Pensiunea „La CRAMA” are condiții excelente de cazare care pot mulțumi chiar și pe cei mai exigenți turiști. Important de știut e că pensiunea are un restaurant în stil tradițional.

Pagina de facebook a pensiunii „La CRAMA” o vedeți aici. De asemenea, veți găsi imagini cu pensiunea, dar și un număr de contact pentru detalii.

Sursa imaginii: facebook.com

Satul Alexeevca din Ungheni

Alexeevca e o așezare situată în partea de sud-est a orașului Ungheni. Satul a fost întemeiat la sfîrșitul sexolului XIX, probabil prim 1890 (prima atestare documentară - 1905), de către coloniștii ruși și ucraineni. Are la bază un nume de persoană, posibil, numele fondatorului satului sau al unuia dintre primii locuitori, posibil, numele fondatorului satului sau al unui dintre primii locuitori. 

Aici se află vatra unui sat părăsit din mileniul IV î. Hr. Pe malul rîulețului fără denmire, unde a fost așezarea umană străveche, se găsesc bucăți de lut ars, care provin de la dărîmăturile de case făcute din nuiele  și unse cu lut, înfrumusețate cu brîuri incizate sau pictate, obiecte făcute din cremene etc. Pe moșia satului se află și o movilă funerară rămasă de pe urma migratorilor veniți din stepele asiatice.

Datele statistice din 1923 Alexeevca, împreună cu Lidovca număra 52 de clădiri, 65 de menaje și o populație de 273 oameni: 130 de bărbați și 145 de femei. În preajma localității se întindea podișul Alexeuca. În sat funcționa o școală primară mixtă, poștă, se alegea un delegat al satului în primăria din Borisovca. 

Cel de-al doilea război mondial a înghițit 36 de bărbați ai satului: Dumitru Agafonov, Vasile Agafonov, Ion Barabaș, Gheorghe Basarab, Serghei Bîcioc, Dumitru Cazacu, Iustin Tacu etc.

În 1959 satul număra 641 de locuitori,  în 1969 - 781, iar în 1989 - 1015 locuitori. 

La începutul secolului XX a fost construită biserica Adormirea Maicii Domnului. A fost închisă de regimul comunist și redeschidă în anii nouăzeci. 

Sursa: Alexeevca. În: Localitățile Republicii Moldova.

Vol. 1: A-Bez. Chișinău, S.n., 1999, pp. 89-90.

Satul Agronomovca din Ungheni

Satul este situat în partea de nord-est a Codrilor, la șoseaua Chișinău-Ungheni. În preajma localității s-a descoperit vatra unei așezări din sec. II-IV d. Hr., pe care se găsesc materiale arheologice tipice pentru epoca romană tîrzie de pe teritoriul Moldovei. Pe moșia satului, în locul numit Suhova moghila, se află, de asemenea, o movilă funerară de pe urma migratorilor asiatici, decedați sau căzuți în luptă cu băștinașii.

Agronomovca / Agronomul a fost întemeiată, probabil, prin 1911-1912, deoarece pentru prima dată  este menționată în documente în 1913 în legătură cu epizootiile (boală contagioasă de care suferă animalele) din Basarabia. Pe parcursul sec. XIX are loc un aflux de populație rusă și ucraineană pe teritoriul Basarabiei.

După cel de-al doilea război mondial nu s-au mai întors la vatră Ștefan Cambur, Vladimir Cambur, Simion Cotruță, Grigore Coțur, Ion Gonciar, Tudor Griceannîi, Nicolae Jantuan, Ion Micic, Ion Trofan, Andrei Poliski etc. 

În 1949 din Agronomovca au fost deportați Alexandra Belenciuc, Vladimir Belenciuc, Vasile Beț, Maria Bîrcă, Ecaterina Brînză, Eudochia Calarașciuc, Nicolae Calmațui, Maria Grigorașcuța etc.

În anul 1959 satul avea 710 locuitori, în 1970 - 841, în 1979 - 878, iar în 1989 - 745.  

Sursa: Agronomovca. În: Localitățile Republicii Moldova: în vol.

Vol. 1 : A-Bez. Chișinău, 1999, pp. 31-32.

Orăşelul Corneşti din Ungheni

Pe faţada gării din Ungheni sînt montate două tăbliţe comemorative: una în limba română, alta - în limba

rusă, care informează pasagerii: „La 1 iunie 1875 a fost deschisă circulaţia regulată a trenurilor pe sectorul Chişinău - Ungheni. Instalată la 1 iunir 1975 în cinstea împlinirii a 100 de anide la sosirea primului tren la staţia de cale ferată Ungheni”. De peste Prut, pe podul metalic cu o greutate de 300 tone, poposi în Ungheni primul tren nu aşa cum scrie pe tăbliţă, ci cu 11 luni mai înainte, adică la 1 august 1874. 

Odată cu desfăşurarea construcţiei drumului de fier pe valea rîului Bîc, de la Bender, prin Chişinău spre Iaşi, pe culmea dealului de la Corneşti, răsări în 1867 un orăşel de corturi şi barăci. La gara Pereval, cum i se mai zicea la început acestei aglomeraţii de oameni, munceau cu roabele în sudaorea frunţii 1500  de angajaţi. Munca era grea şi istovitoare, inginerii şi supraveghetorii ţarişti - aspri şi necruţători. Numulţumiţi de plata mizeră, de muştruluiala şi condiţiile anevoiase de trai, ba ici, ba colo au răbufnit revolte muncitoreşti. „Greva din 1872 a avut loc pe sectorul de construcţie Corneşti al căii ferate Chişinău-Iaşi, unde lucrau circa 1500 de oameni”. Muncitorii au pronit de-a lungul căii ferate spre Chişinău, pentru a cere majorarea salariilor şi îmbunătăţirea condiţiilro de muncă. Guvernatorul a trimis în întîmpinarea lor un detaşament de cazaci, care i-a silit să se întoarcă la Corneşti. Conducătorii grevei au fost arestaţi şi internaţi în închisoarea din Chişinău. Muncitorii au reluat lucrul numai după ce direcţia căilor ferate şi antreprenorul le-au satosfîcut revendicările”. (ESM, vol. 2, pag. 183.).

În asemenea condiţii s-a construit gara Per4eval şi tîrgul Corneşti. La 18 ianuarie 1907 inginerul M. Logacevschi propuse construcţia unei ramuri a drumului de fier din Chişinău prin Orhei spre Bălţi, proiect rămas nerealizat. 

Pe locurile unde se aştern astăzi localităţile Corneşti, Bumbăta, Rădenii Vechi şi bălăneşti s-au aflat cîndva ocinele Poiana, dăruite ei de voievozii Ilie şi Ştefan la 5 octombrie 1437. Numărătoarea anilor în tîrgul Corneşti începe însă din 1867, cînd au descălecat în podgorii primii ingineri şi constructori în uniforme de feroviari. 

În prezent oraşul Corneşti a încălecat două artere de comunicaţii - şoseaua şi calea ferată Chişinău-Ungheni. E situat pe un masiv deluros înalt, în zona Codrilor apuseni. Drumul la Mireşti urcă la o altitudine de 375 m, spre Boghenii Vechi are o înălţime de 386 m. De aici se vede ca în palmă o largă panoramă de coline şi podgorii, pînă hăt spre Sipoteni, Pîrliţa şi Coşcodeni, 

În mai 1872 se finisează construcţia gării Pereval, timp de trei ani (1873-1875), intră în funcţie toată calea ferată Chişinău-Corneşti-Ungheni. În 1884 noua aşezare de lîngă gară avea o populaţie de 76 de locuitori. Mai la deal crescu o colonie de evrei, cu prăvălii şi dughene, fabrici de săpun şi lumînări, ateliere de croitorie şi cizmărie, moară, oloiniţă, tîrg săptămînal. În 1923 Corneşti-Gara şi Corneşti-Pereval au fost înregistrate ca unităţi administrative separate, prima avea 60 de case, a doua - 166 de clădiri.
Fiind un important punct strategic în lupta pentru Chişinău, în primele săptămîni de război gara şi tîrgul au fost bombardate necruţător, străzi întregi date pradă incendiilor. La 23 august 1944, în cadrul operaţiei Iaşi-Chişinău, trupele sovietice au revenit cu lupte în Corneşti. Din oraş au căzut pe fron Ion Beca, Vasile Brăguţă, Gheorghe Ciobanu, Andrei Duliga etc.
Ca şi pretutindeni, după război, pe ccapul oamenilor s-au năpustit foametea şi deportările. Din această localitate au fost represate şi strămutate 27 de persoane: Pavel Antoci, Claudia Bacalu, Vera Bacalu, Eugenia Bocşa, Boris Balan, Nina Bargan, Larisa Ciornaia etc.

Sursa: Corneşti. În: Localităţile Republicii Moldova. Vol. 4: Ci-Cor. - Chişinău „Draghiştea”, 2002. - pp. 586-589.
Sursa imaginii: moldovenii.md