Oraşul Ungheni s-a înfrăţit cu localitatea Joniskis din Lituania

O delegaţie a Primăriei oraşului Ungheni în frunte cu viceprimarul Cristofor Codreanu s-a deplasat recent în Lituania unde a semnat un acord de colaborare cu administrația oraşului Joniskis. Acordul prevede promovarea şi dezvoltarea parteneriatelor în domeniile culturii, educaţiei, sportului, artei, turismului ş. a. Totodată, părţile preconizează să facă schimb de experienţă între tineri şi specialişti din administraţia publică locală.

“Oraşul Ungheni este cel mai tînăr frate al nostru. Este o bucurie că într-un termen scurt de numai trei ani am

reuşit să stabilim relaţii strînse de cooperare”, a menţionat la ceremonia de semnare a acordului Gediminas Čepulis, primarul de Joniskis.

Solicitat de MOLDPRES, viceprimarul oraşului Ungheni, Eduard Balan, a precizat că pe parcursul ultimilor ani primăria a încheiat mai multe acorduri de înfrăţire cu diferite unităţi-administrative din lume. “Astăzi colaborăm cu 11 oraşe. Totodată, am întreprins mai multe acţiuni pentru stabilirea legăturilor de înfrăţire cu oraşele Iaşi şi Cluj din România. Sperăm ca deja în toamna curentă aceste înţelegeri să fie realizate”, a punctat Eduard Balan.

În altă ordine de idei, viceprimarul a menţionat că aceste acorduri au o mare valoare şi importanţă pentru dezvoltarea oraşului Ungheni. “Aproape 99% din înfrăţiri sînt bazate pe proiecte comune care au contribuit în primul rînd la dezvoltarea durabilă a infrastructurii. Totodată, tinerii din Ungheni au avut posibilitatea să participe la multe programe internaţionale, ducînd faima localităţii de baştină departe peste hotarele R. Moldova”, a subliniat sursa citată.

Sursa: Grubîi, L. Oraşul Ungheni s-a înfrăţit cu localitatea Joniskis din Lituania [online] [citat 23.07.2016]. Disponibil : http://www.moldpres.md/news/2016/07/20/16005854 

O melancolie tandră [interviu cu pictoriţa Cezara Colesnik]

Recomand atenţiei Dvs un interviu cu pictoriţa Cezara Colesnik originară din Corneşti, Ungheni. 

Iată un fragment din interviu:

– Să pornim chiar de la afirmația de pe Facebook, transformată în pretext al dialogului nostru: ,,Câteodată vreau să trăiesc doar în picturile mele”. În ce pictură a ta ți-ar plăcea să trăiești – acum? De ce?

– Rețelele de socializare există pentru a împărtăși o stare sau un sentiment de moment.

În acel moment, cred că îmi era foarte dor de soare (fiindcă aici, în Belgia, soarele apare rar), dar cred ca

era și „ras le bol”-ul cum zic francezii… Eram sătulă de toată foiala din jur: campionatul de fotbal, politica din Patrie, declarațiile absurde ale politicienilor moldoveni; de toate aceste informații cotidiene inutile care roiesc în jur și de care e bine să te debarasezi, fiindcă te parazitează.

Când am scris notița pe Facebook, aveam acel sentiment ca aș vrea să mă scufund total în picturile mele, ca într-o mare, și să nu mai aud niciun zgomot. M-aș fi refugiat mai ales în ultimele picturi ale mele – în Grădinile fermecate.

Această serie de lucrări noi e, de fapt, amintirea unei zile anume. O zi scăldată în acel soare care exista în copilărie. Și în acea plenitudine pe care nu ți-o poate fura nimeni. În anume acea singurătate care pentru mine e sinonimă cu dialogul interior și cu o liniște absolută. Îmi închipui că grădinile Paradisului ar trebui să fie ca niște grădini secrete ale copilăriei.

– În ce pictură a ta ți-ar plăcea să trăiești când ești: fericită; îndrăgostită; împlinită; înțeleasă; disperată; solitară; neînțeleasă; respinsă; abandonată?

– Foarte grea întrebare, cu o multitudine de răspunsuri posibile.

Sincer, nu mă prea recunosc în multe din stările enumerate mai sus. Disperarea, abandonul, respingerea și neînțelegerea sunt stări și momente de ruptură interioară, care se depășesc doar prin lucrul asupra propriei persoane, asupra modului tău de a gândi și de a reacționa. Nimeni nu-ți poate aduce fericirea în brațe, fericirea vine din interior. Pentru ea trebuie să construim un cuibușor cald, în care să o păstrăm și să o creștem.

Interviul integral îl citiţi aici.