Satul meu [versuri despre Cetireni]

Azi am primit o notificare în care cineva a scris niște versuri despre satul Cetireni. Autorul e Vasile Lupu-Cetireanu
Satul meu

Sub o geană de pădure,
Ca-ntr-un Rai păzit de sfinti,

Stradă din localitate

Este-un sat cu mîndru nume,
Şi cu oameni prea- cuminti.

Şi-n cel sat cu legea dreaptă,
Întristată-i o căsută,
Că vin rar şi că m-aşteaptă,
Trei surori şi o măicută.

Cetireni-căsuţă vie,
Inima mi-o răscoleşti,
Unde eşti copilărie,
Tinerete unde eşti?

Parcă aştept tata să-mi zică,
Mie şi-apoi fratelui:
-Hai,măi Ghiţă,Vasilică,
Pînă -n Dealul Ulmului,
Căci s-a copt de acuma spicul,
Şi-i vremea cositului!

Dar nu-i fratele,nici tata,
Holda şede necosită,
Plînge viea -n Valea Sacă,
C-a rămas necurăţită,
Caci măicuta mea sarmana,
E de ani încărunţită.

Tot am zis că-n sat m-oi duce,
Într-o zi plină cu soare,
Şi din Dealul de la Cruce,
Am să merg pe jos la vale,
Să mai văd privirea dulce,
A sătenilor din cale.

Şi-n mireasma albă- sfîntă,
A salcîmilor în floare,
Să ascult cucul cum cîntă,
Viata noastră trecătoare
Şi cum dorul mai framintă,
La căsuţa cea din vale.

Cetireni-căsuţă vie,
Inima mi-o răscoleşti,
Unde eşti copilărie,
Tinerete unde eşti?

Sursa: Lupu-Cetireanu, Vasile. Satul meu [online] [citat 16.03.2016]. Disponibil : https://www.facebook.com/vasile.lupu2/posts/610551029019724?fref=nf