În anul 2023, Poarta de Vest a Republicii Moldova va marca mai multe date memorabile ale unor evenimente istorice care și-au lăsat amprenta în dezvoltarea culturii, economiei, arhitecturii, relațiile de înfrățire și bilaterale a municipiului Ungheni.
Informațiile au fost selectate din „Cronologia Ungheniului” (Buletinul Muzeului de Istorie și Etnografie, „Pyretus”, nr. 3-4, 2017) și Calendarul Bibliotecii Naționale „Aniversări culturale”).
1. 120 de ani de la începerea construcției Catedralei „Sf. Alexandru Nevski”
Pe 30 august 1903, în prezenţa unor personalităţi ale timpului, era pusă prima piatră de temelie a viitoarei biserici. Serviciul divin era oficiat de însuşi Episcopul Chişinăului şi Hotinului, PS Iacob (Piarnițki).
Proiectul viitorului lăcaș de cult fusese conceput de către arhitectul Chișinăului (1856 -1878), Alexandru Bernardazzi, care mai proiectase actuala clădire a Primăriei municipiului Chișinău, Biserica „Sf. Teodora de la Sihla”, Biserica Mănăstirii Noul Neamț de la Chițcani etc.
Proiectul bisericii din Ungheni a fost o donație din partea lui Bernardazzi. Pe 30 iunie 1905, construcţia lăcașului este finalizată, iar sfinţirea este efectuată în anul 1906, la sărbătoarea Tuturor Sfinţilor.
Biserica a devenit un adevărat monument de istorie și cultură ecleziastică.
2. 65 de ani de la includerea satului de răzeși români – Dănuțeni, în componența orașului, viitorul municipiu Ungheni
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, proprietarii celor două moșii: Constantin Moruzi (Dănuțeni) și Constantin Buznea (Ungheni) erau concurenți acerbi.
Mai abil s-a dovedit a fi boierul Buznea, deși mai sărac decât Moruzi.
Datoriă eforturilor sale, târgul Ungheniul devine, la 1875, centru de voloste, iar de aici, lucrurile au
luat o turnură favorabilă pentru localitate – a tot evoluat, ajungând oraș.
Totodată, pe teritoriul satului de răzeși români, Dănuțeni, mai mare ca teritoriu și populație decât Ungheni / Unghiul, după ocuparea teritoriului din Prut și Nistru de către imperiul Țarist (1812), a fost instalat un pichet al grănicerilor ruși.
La recensământul localităților, moșiilor și a populației, care a fost efectuat de Imperiul Rus, în anul 1813, sub nr. 29, Ungheniul a fost clasificat la categoria G – săraci cu 44 gospodării, 4 vădane si 2 burlaci. În total locuiau 46 bărbați și 4 femei (enumerați erau numai partea bărbătească și vădanele care aveau gospodării).
Sub nr. 27 era scris Dănuțeni, clasat la categoria A – bogați cu 3 preoți, 2 dascăli, 1 ponomar, 2 diaconi. Mai erau 133 gospodării de săraci și 72 de burlaci, trei mori pe Prut. În total 213 bărbați. Moșia aparținea logofătului Konstantin Balș, boier din Moldova.
3. 60 de ani de la fondarea, în 1963, a Școlii de Muzică din orașul Ungheni
Printre primii directori ai școlii au fost: compozitorul Eugen Mamot, Artist al Poporului, și Aurelian Dănilă, Maestru în artă.
Școala a educat numeroase personalități, printre care: Dumitru Miler, dirijor al Orchestrei simfonice din Tel-Aviv, naistul Igor Podgoreanu, Artist Emerit al Republicii Moldova, bateristul Petru Moiseev, care colaborează cu artiști și formații celebre (Carlas Dreams, Vali Boghean Band, Tharmis etc.), frații Vitliuc, Igor și Oleg, supranumiți de presă „virtuozii muzicii lăutăreşti din Republica Moldova” și mulți alții.
4. 55 de ani de la fondarea, în 1968, a Școlii de Arte Plastice
Aici și-au făcut studiile celebrii sculptori Dumitru Verdianu și Ion Zderciuc, artiștii plastici Victor Cobzac și Ilie Cojocaru, caricaturiștii Valeriu Kurtu și Victor Crudu etc
Anterior, în cadrul ședinței extraordinare a Consiliului municipal Ungheni din 17 iulie 2020, aleșii municipali au votat modificarea denumirii Școlii de Arte Plastice din municipiul Ungheni în Școala de Arte Plastice „Raisa Cojocaru”.
Raisa Cojocaru a fost cea mai longevivă directoare a instituției.
5. 35 de ani de la reactivarea parohiei „Sf. Mc. Nicolae” din Dănuțeni
Biserica a fost construită în 1882-1887, la Dănuțeni, și închisă de sovietici în 1964.
Biserica „Sf. Mc. Nicolae” este cea mai veche construcție ecleziastică din actualul municipiu Ungheni, cea ce ne demonstrează încă o dată supremația din trecut a satului de răzeși români față de târgușorul Ungheni.
Vedeți și Istoria bisericii „Sf. Ierarh Nicolae” din cartierul Dănuţeni, or. Ungheni
Tentative de a o redeschide au fost făcute începând cu 1969, dar s-au opus cu multă încăpățânare mai-marii acelor zile, inclusiv fostul președinte al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, care s-a aflat în fruntea orașului Ungheni în perioada 1976-1978.
Lupta enoriașilor a continuat până în 1988.
La 12 iulie 1988, edilul de atunci al orașului, Stepan Bogacenco, a semnat dispoziția prin care permitea efectuarea lucrărilor de reparație a bisericii, iar la 12 septembrie al aceluiași an paroh al bisericii a fost numit Vladimir Eșanu.
În prezent, Biserica „Sf. Ierarh Nicolae”, este subordonată canonic Mitropoliei Basarabiei, parte a Patriarhiei Române
Istoria Bisericii „Sf. Ierarh Nicolae” din Dănuțeni:
Biserica veche
Atestat documentar la 30 august 1611 într-o carte domnească de danie de la Constantin-Vodă Movilă, satul Dănuţeni întodeauna a fost populat de o comunitate creştină de rit ortodox.
Nu cunoaştem aproape nimic despre viaţa spirituală veche a acestei localităţi, probabil că a fost una caracteristică întregii ţări din acele vremi complicate.
Putem afirma însă cu siguranţă că prima menţiune a unei biserici aici apare într-un act din 28 februarie 1800, prin care Panait Constantin, fost mare sulger, vindea moşia siliştilor Ungheni, Ciureşti şi Găureni, postelnicesei Elena Caragea.
Conform recensămîntului bisericilor din anul 1812, în Dănuţeni exista o biserică din lemn, nouă, care purta hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”.
Există mărturii care atestă că aceasta a fost ridicată cu contribuţia nemijlocită a proprietarului de atunci al moşiei, marele boier moldovean Constantin Balş.
Potrivit datelor recensământului feţelor bisericeşti ale ţinutului Iaşi din anul 1821, aflăm că biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Dănuţeni, pe lângă faptul că era ridicată din lemn, avea pereţii tencuiţi, iar acoperişul era din şindrilă.
Parohia dispunea de veşmintele şi cărţile bisericeşti necesare, iar slujbele erau oficiate de doi preoţi, trei dascăli şi un ponomar.
La acea dată, comunitatea avea 833 enoriaşi. Altfel zis, satul ducea o viaţă normală din punct de vedere spiritual.
În 1810, mitropolitul Basarabiei, Gavriil Bănulescu-Bodoni, a rânduit să slujească la această parohie pe blagocinul Dumitru Gheorghi. Peste trei ani, aici a fost numit preotul Constantin.
În anul 1815, dascălul Gheorghi a primit carte de dăscălie pentru biserica din Dănuţeni, iar un an mai târziu au fost numiţi dascălul Simion, ungur de origine, şi dascălul Neculae, fiul unui negustor grec.
În 1822, la 30 ianuarie, proprietarul satului, Iordache Balş, fiind apăsat de povara bătrâneţelor, lăsa Dănuţeniul moştenire fiului său, Iordache, pe care îl obliga prin testament, între altele, să plătească la biserica de aici în tot anul 36 lei pentru pomenire.
Biserica actuală
Vechea biserică fiind construită din lemn şi tencuită cu lut, după un număr de ani, trebuia reparată. Acest fapt, precum şi creşterea numerică a comunităţii, a impus însă construcţia unei noi biserici.
De prin deceniul cinci al secolului XIX, proprietar al Dănuţeniului era prinţul Constantin Moruzi. Dispunând de o avere bogată şi dorind să fie în pas cu timpul, în anul 1882, acesta a decis să ctitorească pe proprietatea sa, pe cea mai înaltă colină, de unde în zile senine se poate vedea bine Iaşul cu Mitopolia şi mănăstirile sale voievodale, o nouă biserică.
De data aceasta însă, datorită posibilităţilor materiale sporite ale ctitorului, edificiul a fost clădit din cărămidă. În semn de pioşenie faţă de ocrotitorul vechii biserici, Moruzi a păstrat vechiul hram.
Din Spravocinaya kniga Kişiniovskoi eparhii (1907) aflăm că la începutul secolului trecut, în cadrul bisericii funcţiona o şcoală parohială în care învăţau 54 de copii.
Parohia avea în proprietate 33 desetine de pământ. Veniturile sale anuale ajungeau până la 500 ruble, incluzând şi profiturile din administrarea pământului.
În anul 1900, paroh al bisericii deveni preotul Gheorghe Spinei, iar cântăreţ Ilie Feodosiev.
Este perioada de aprigă rusificare a elementului naţional, impus Basarabiei de administraţia ţaristă tot mai asiduu.
Procesul a avut un caracter general, astfel că acesta n-a putut fi evitat nici de biserica Dănuţeniului.
Pentru mai multe detalii, accesați portalul news.ungheni.org.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu