Personalități marcante a Raionulu Ungheni

marți, 3 septembrie 2013

Cezara Kolesnik, pictoriţă: „În Moldova cultura există din inerţie”

Stabilită de 14 ani în Franţa, pictoriţa Cezara Kolesnik a revenit în ţară pentru a face o tabără de creaţie în casa părintească din Corneşti. Ne-a vorbit despre lucrările sale şi viziunea ei despre artă.

Cezara Kolesnik locuieşte în Franţa de 14 ani, iar lucrările sale au ajuns în colecţii private din Germania, Belgia, Marea Britanie, Olanda, Bulgaria, România şi SUA. Revine în Moldova o dată sau de două ori pe an. De această dată a venit pentru a deschide o mini-tabără de creaţie la Corneşti, satul ei de baştină. „Organizez acest atelier din plăcerea de a picta, nu pentru galerie sau vizitatori. E într-un cerc de prieteni, trei adulţi şi un mic artist de patru ani. În grădină am făcut «vernisajul»“, povesteşte pictoriţa. Primele lucrări au fost pe temă liberă, au urmat peisajul marin şi cel lunar. „Prin această tabără, am vrut să dau un exemplu. Asta pentru că artiştii din Moldova spun adesea că nu pot crea pentru că nu au bani. Cum să nu poată? Au mâini, au picioare, au culori şi şevalet. Trebuie doar să se apuce de lucru“, îşi îndeamnă artista colegii de-acasă. La Chişinău nu e ca la Paris Chiar dacă ar vrea să-i schimbe pe artiştii moldoveni, tânăra recunoaşte că fiecare vizită în ţară este pentru ea o provocare. „Mi-e foarte greu din punct de vedere psihologic să vin în Moldova, mai cu seamă la Chişinău. Aici există o tensiune şi o suspiciune între oameni, o vulgaritate în atitudine şi în comportament. Spre deosebire de Paris, la Chişinău trebuie să cunoşti pe cineva ca să mergi undeva şi să-ţi fie bine“, regretă pictoriţa.
La Chişinău nu e ca la Paris Chiar dacă ar vrea să-i schimbe pe artiştii moldoveni, tânăra recunoaşte că fiecare vizită în ţară este pentru ea o provocare. „Mi-e foarte greu din punct de vedere psihologic să vin în Moldova, mai cu seamă la Chişinău. Aici există o tensiune şi o suspiciune între oameni, o vulgaritate în atitudine şi în comportament. Spre deosebire de Paris, la Chişinău trebuie să cunoşti pe cineva ca să mergi undeva şi să-ţi fie bine“, regretă pictoriţa. Are şi o explicaţie: „Într-un stat unde nu s-a investit de două decenii în cultură şi în educaţie, nu poţi să te aştepţi la altceva. Aici cultura există din inerţie şi se bazează pe nişte fosile“. Nu neagă, totuşi, talentul unor tineri, dar spune că acestora le lipseşte vioiciunea. „Băieţii se iau prea în serios. Trebuie să trăieşti arta, nu să cauţi sensuri ascunse în ea“, e de părere Cezara Kolesnik. Ei nu-i lipseşte spontaneitatea. În acelaşi timp, nu lasă emoţiile să pună stăpânire pe ea. Pânza rămâne neatinsă dacă furia, supărarea sau fericirea prea mare o copleşesc. „Când am un exces de emoţii, nu pot să-mi fac munca bine. Trebuie să treci toate pornirile de moment printr-un filtru. Pictura, până la urmă, e o activitate meditativă. Esenţial e să nu devină plictis, să nu fie făcută cu de-a sila“, explică plasticiana. Feţele copiilor, cele mai expresive Tocmai din acest motiv, Cezara nu a făcut nicio pată de culoare timp de cinci ani, până în 2008. „Simţeam o frică, îmi părea că nu mai ştiu să pictez. E ca şi cum aş fi uitat să mă mişc. Dar într-o zi am simţit din nou nevoia să iau pensula în mână. M-am gândit să fac o expoziţie la Chişinău, prin care să spun ceva. Şi am decis să desenez ceea ce nu mi-a ieşit niciodată din cap – copilăria“, îşi aminteşte Cezara. Aşa a apărut seria de portrete „Odă copilăriei“, pentru că „mai frumos şi mai expresiv decât o faţă de copil puţin ce poate fi“. Chipuri de pici, reale sau inventate, triste sau zâmbitoare, toate erau gata de drum, când au izbucnit protestele din aprilie 2009 şi Cezara nu a mai ajuns la Chişinău. „M-am trezit din iluziile mele şi mi-am dat seama că m-am pornit într- un loc incert, nu spre Chişinăul pe care-l cunoşteam“, recunoaşte emigranta.
A urmat seria „Pomii vieţii“ cu arbori de toate culorile, apoi a desenat fiinţe fantastice şi peisaje cosmice. Acum Cezara Kolesnik este tentată de pictura abstractă. „Vreau să încerc şi altceva. Cred că artistul trebuie să fie mereu în căutare“, susţine tânăra. „Mi-e dor de oameni, nu de ţară“ Pentru Cezara, un artist modern ţine pasul cu tehnologiile şi ritmul grăbit al lumii. Nu ar putea trăi nicio zi fără internet, mitul artistului-sihastru nu e despre ea. „Mă inspiră liniştea şi frumuseţea naturii, mai ales marea şi pădurea. Dar şi oamenii, comunicarea, căldura umană“, afirmă pictoriţa. Chiar dacă a participat la expoziţii de nivel european şi criticii i-au lăudat lucrările, cei mai importanţi admiratori ai ei sunt copiii. „Criticii şcoliţi, nenii serioşi nu mă interesează. Mă deranjează faptul că ei prea uşor pun etichete. În schimb, am mulţi fani copii. Ei înţeleg totul, orice nuanţă şi orice mesaj pe care am vrut să-l transmit. Copiii nu se limitează, gândirea lor nu e şablonată ca la noi“, consideră Cezara. După tabăra de la Corneşti, pictoriţa se va întoarce în Franţa, unde, spune ea, este casa ei, chiar dacă perioada de acomodare a fost grea. „Primii cinci ani trăieşti un fel de fermentare. Ţi-e dor, cauţi în oameni susţinere, prietenie, dar nimic nu-ţi convine. Pe urmă, dorul se anihilează şi îşi găseşti echilibrul. Acum nu pot spune că mi-e dor de ţară. Mi-e dor, mai degrabă, de oamenii de aici“, încheie zâmbind Cezara Kolesnik. Cezara Kolesnik Profesie: artist plastic Vârstă: 32 de ani Studii: Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală“, specialitatea pictură (1999); Institutul de Arte Frumoase de la Besançon (2003); licenţă în istoria artelor la Universitatea din Dijon (2004); masterat la Universitatea Sorbona (2007). Artista îşi vinde lucrările pe site-ul cezarakolesnik.com, la preţuri de la câteva zeci până la 400 de euro. De asemenea, ea face ore particulare cu copiii.


Sursa: NEDZELSCHI, Felicia. Cezara Kolesnik, pictoriţă: „În Moldova cultura există din inerţie” [online] [citat 22.04.2016]. Disponibil :  http://adevarul.ro/moldova/actualitate/cezara-kolesnik-pictorita-In-moldova-cultura-exista-inertie-1_522580a1c7b855ff563e02e6/index.html


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu