Recomand spre lectură un articol ce face referință la filiala nr. 1 a Bibliotecii Publice Raionale „Dimitrie Cantemir” din cartierul Dănuțeni a orașului Ungheni.
La o margine de oraș, într-un cartier relativ mic, se mai citesc cărți… Acest fapt se datorează bibliotecii din preajmă care, iată, deja de 65 de ani, își deschide ușile, zi de zi, pentru iubitorii de carte.
Chiar dacă primul pașaport al bibliotecii datează cu anul 1950, 22 ianuarie, sărbătoarea de celebrare a
frumoasei aniversări a avut loc pe 30 octombrie. Ani buni s-a numit simplu: biblioteca satului Dănuțeni. Apoi, după ce satul Dănuțeni a fost alipit la orașul Ungheni, biblioteca respectivă a ajuns să fie filiala nr. 1 a Bibliotecii Publice Raionale „Dimitrie Cantemir”. Indiferent de statut, a continuat să activeze, fiind, potrivit fostei directoare, Lidia Sinighin, ”unicul centru cultural pentru locuitorii Dănuțeniului”.
La începuturi, biblioteca fusese găzduită într-o cămeruță de 12 metri pătrați. După un deceniu, în anii 1961-1963, este construit actualul edificiu, în locul casei unui om gospodar de prin părțile locului, Ilie Bariz, care, după cum povestește strănepoata sa, Maria Biciueva-Bariz, a fost ridicat și dus în regiunea Magadan. ”Este o onoare pentru familia noastră că pe acest loc, care a aparținut cîndva străbunelului meu, să fie o bibliotecă”, a subliniat dînsa.
La momentul actual, biblioteca are un fond de carte de circa 5000. Deși micuță, pe alocuri sărăcuță, este primitoare.
Luxul îl constituie cărțile și cititorii ei.
Foștii angajați nu se pot despărți de ea. Sînt prezenți în permanență, fac voluntariat. Aici le este a doua lor casă.
Printre aceștia se numără și Lidia Sinighin, căreia i-a și aparținut inițiativa de a marca această aniversare. A fost prima sărbătoare de acest gen la biblioteca din Dănuțeni.
Au venit aici, în acea zi de 30 octombrie, reprezentanți ai diferitor instituții din oraș, colegi de breaslă, cititori fideli, ca să-i aducă un omagiu. Copiii de la grădinița din vecinătate, ”Tereza Sobolevschi”, au venit cu un buchet de cîntece și poezii, dînd de înțeles că biblioteca va dăinui încă mulți ani înainte și că ei vor fi următorii cititori ai săi.
„Deși nu avem cele mai bune condiții de lecturare, copiii, uneori, citesc așezîndu-se jos, dar vin. Asta contează! Ne bucură că avem, în prezent, mai multe cărți, că avem cărți noi, în limba română. Întotdeauna m-am străduit să promovez cartea. Ori de cîte ori am avut ocazia, i-am invitat pe oameni la bibliotecă. Trebuie să vină la bibliotecă”, a spus, la final, Lidia Sinighin.
Sursa: O bibliotecă cît o viață... [online] [citat 15.01.2016]. Disponibil : http://www.expresul.com/2015/11/09/o-biblioteca-cit-o-viata/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu